Răceală

S-a aşezat răceala peste noi, peste sufletele noastre, în inimi, gând. O răceală ce este evidentă şi iese în relief în toate acţiunile noastre. Chiar de al nostru corp se zbate la 37⁰C, înlăuntrul nostru este un tărâm al gheţii, feeric chiar, şi din ce în ce mai prezent între noi. Am devenit reci, măturaţi de o răceală cronică, cu efecte pe termen lung, multe dintre acestea ducând la moartea clinică a sufletului, moartea conştiinţei, a apartenenţei sociale şi spirituale. După atâta vreme de când această răceală îşi face veacul în vieţile noastre, credem că este ceva normal, binevenit şi de neconceput absenţa ei în vieţile noastre. Aceast fenomen cronicizat, a dus la împietrirea fiinţei noastre, inducând o stare de duritate în noi, ajungând să fim pasivi şi la cele mai crunte acte de violenţă petrecute chiar sub al nostru nas. Ne putem uita la scene sângeroase fără măcar să schiţăm vreun gest, fără să avem pic de milă şi compasiune. Nu mai avem uneltele necesare de ascultare a unui om pentru că suntem prea ocupaţi să ne plângem nouă de milă, si culmea, nu ne aude nimeni.

 Această răceală de cele mai multe ori aduce cu ea şi un pustiu nemărginit în fiinţele noastre şi cu toate că suntem înconjuraţi de oameni, tot singuri ne simţim, rupţi de realitatea înconjurătoare, pierduţi undeva departe, blocaţi în alt timp. Gol, gol şi tot mai mult gol este rezultat din acţiunile întreprinse, cu voia noastră, de acest gen de „maladie” gravă.

Tu cum stai cu răceala?! Eşti afectat?! Nu uita....există remediu....

By BJ

Imagine preluată.

Poze reuşite!!!

Am observat un lucru! Suntem maeştri în arta pozatului (nu a fotografiei!!!!). Ştim să pozăm într-un om bun, o familie fericită, într-un copil cuminte, într-un soţ fidel şi atât. Din păcate rămânem doar cu pozatul. În rest suntem aceeaşi oameni găunoşi pe dinăuntru dar bine văruiţi pe dinafară.

Suntem exact ca acel măr cumpărat de la precupeaţa din colţ. Un măr mare, roşu, frumos, pus în aşa fel încât să atragă privirea, bineînţeles cu un preţ pe măsură. L-am cumpărat că doar aşa măr rar se găseşte. Şi ce să vezi?!? Când ai ajuns acasă, l-ai spălat şi ai muşcat cu nesaţ din el. Mare greşeală!!! Te-ai înfruptat tocmai din cancerul ce-l cuprinsese pe interior. Era amar şi greu de privit. Până la urmă a sfârşit în coşul de gunoi.

TU, cel ce pozezi atât de bine, cum şi unde vei sfârşi?!?! În coşul de gunoi al societăţii poate?!?!?

By BJ

Imagine preluată.

Ii sau I?!?!

Am ajuns să ne luptăm pentru o literă în plus sau în minus şi să uităm adevărata esenţă. Uităm cum stă treaba cu credinţa, faptele bune, buna cuviinţă, dragostea, iertarea greşelilor, trăirea în comuniune cu semenii; dar totuşi, pentru o simplă literă ne batem cu pumnul în piept că deţinem adevărul. Când vine vorba de această literă, uităm buna creştere acasă, vocabularul pios la biserică, faţa cea smerită la intrarea în biserică şi ne dezlănţuim cu toată forţa spre nefericitul ce a îndrăznit să spună altfel.

Mă mir şi nu înţeleg cum, un popor în care analfabetismul are cote alarmante, jumătate din populaţie nu ştie nici măcar ce se sărbătoreşte pe 25 Decembrie şi totuşi ţin atât de mult la o literă.

O fi oare o îndobitocire colectivă, o prostie în spirit de turmă perpetuată prin slaba şi precara educaţie, bazată pe sintagma „crede şi nu cerceta”, atât de trâmbiţată prin sunet de clopote şi adorată de cei orfani cu duhul şi mintea?!?!

Dar dacă de mâine încep a spune Jesus, atunci cum voi fi catalogat?!?! Atunci cred că voi fi în trend şi m-aş încadra în anumite tipare prestabilite de cei ce conduc destinele spirituale ale unei mase fără discernământ, credule până la cer, înapoiate chiar, fără ca măcar să aibă curiozitatea de a vedea dincolo de gogoşile primite pe tavă.

Ţinem mai mult la aparenţă decât la esenţă şi acest lucru nu poate trece neobservat, deci suntem unde trebuie să fim...

By BJ

Imagine prealuată.

Ultima reprezentaţie...

A venit, a lovit, bineînţeles mişeleşte şi a fugit. Rar loveşte de două ori în acelaşi loc.  A lăsat în urmă durere, chin, jale, lipsă, numeroase dorinţe şi planuri înăbuşite. Atunci când te aşteptai mai puţin, a lovit în cel ce se credea tare, a smuls lacrimile celor ce se credeau de neclintit, a adus la egalitate pe toţi, indiferent de statut, a lăsat urme adânci, de neşters, amintire de neuitat.

Ne-a lăsat în urmă mai săraci cu duhul, sentimental, mai vulnerabili şi împietriţi ca o stâncă. A furat zâmbete, ochi blânzi, păr ca de foc, caractere brave, începuturi promiţătoare, destine neîmplinite, talente nedescoperite, vise spulberate.

Ne-a făcut să cunoaştem grădina lacrimilor amare, drumul despărţirii, ultimul act dintr-un rol jucat cu desăvârşire.

Moarte, ce ne-ai făcut tu nouă?!?!

By BJ

Imagine preluată.

Şi tăcerea este un răspuns!!!

Şi tăcerea este un răspuns!!! Corect şi încă un răspuns cu multe înţelesuri...doar că trebuie să aibă cine să înţeleagă acest răspuns subtil. De cele mai multe ori, nouă oamenilor, ne place să ne eschivăm fără a lua problema aşa cum este, fugim de ea. Cu tot cu cei doi lobi centrali ce-i avem în plus faţă de animale, cu tot regretul o spun că sunt mai fascinat de atitudinea lor în faţa problemei. Niciodată nu am văzut vreun animal să stea pasiv când este atacat, ci cu preţul vieţii sare şi se apără, sau când este deranjat îţi atrage atenţia prin mijloacele lui...în schimb, oamenii preferă să tacă şi să dea de înţeles ceva ce nici ei nu ştiu bine ce înseamnă...

Acesta este unul dintre paradoxurile omenirii, ai gură şi nu vorbeşti, ai urechi şi nu apleci la durerea celuilalt, ai mâini dar nu dai o mână de ajutor, ai picioare dar nu-ţi vizitezi prietenul decât la cimitir, avem ochi şi nu vedem suferinţa, avem suflet şi nu simţim cu alţii.

Suntem oameni şi atât...

By BJ 

Imagine prealuată.

Avem timp?!?!

Uneori căutăm timp şi de cele mai multe ori şi găsim timp pentru ceea ce vrem cu adevărat. Trist, dar şi adevărat că timpul făcut este pentru a critica un lucru sau o persoană, pentru a bârfi, pentru a judeca ţinuta cuiva. Găsim suficient timp pentru a arăta cu degetul spre cineva care este căzut sub povara problemelor, avem suficient timp pentru a jigni intenţionat o persoană sau să-i plătim vreo poliţă mai veche. În aceste lucruri suntem aşa de neînduplecaţi şi de categorici, nefiind maleabili sau înţelegători.

Având timp pentru toate acestea, nu ne mai rămâne timp şi pentru noi, nu mai avem timp să ne uităm cu bagare se seamă la fiinţele noastre. Nu avem timp să vedem în ce ne-am transformat, cum nu ne vedem al nostru caracter, ale noastre defecte. Sau dacă le vedem , suntem foarte îngăduitori cu noi şi ne doare inima de încercăm să fim aspri cu noi înşine. Când vine vorba de noi, nu suntem în stare să ne acordăm timp pentru meditaţie, pentru autoeducare, autosugestie spre bine, nu avem timp pentru o introspecţie serioasă în sufletul nostru, pentru o analiză amănunţită care să aducă schimbările necesare.

Nu ar trebui să ne facem timp pentru noi ?!?!

Dacă până acu, nu ţi-ai făcut timp pentru tine şi pentru sufletul tău acum este timpul potrivit, este timpul să te analizezi şi să vezi ce ai devenit. Încă te mai poţi schimba, doar să vrei şă să-ţi faci timp.

Îţi doresc să ai timp:

Să ai timp să te gândeşti.......................e sursa puterii;

Să ai timp să te joci...............................e secretul tinereţii;

Să ai timp să citeşti...............................e izvorul cunoaşterii;

Să ai timp să iubeşti..............................e graţia divinităţii;

Să ai timp să-ţi faci prieteni...................e calea fericirii;

Să ai timp să râzi...................................e muzica sufletului;

Să ai timp să dăruieşti...........................e prea scurtă ziua pentru a fi egoist;

Să ai timp să munceşti..........................e preţul succesului;

Să ai timp să fii caritabil........................e cheia paradisului.

Fă-ţi timp..........

By BJ

Imagine preluată.

Valentine's Day

2 idei:

Eşti tăcut, distant, indiferent, fără chef, uneori pus pe harţă, uiţi bunul simţ la muncă, uiţi papucii murdari în picioare, calci pe covor încălţat, faci urme, nu închizi uşa după tine, laşi masa nestrânsă, nu pui paharul la spălat, uiţi televizorul deschis, nu închizi lumina, laşi prosopul de la duş pe unde apuci, nu-ţi şti locul hainelor în dulap, pleci fără să spui unde mergi, uiţi să vii la timp pentru a servi masa împreună, uiţi că trebuie să duci copilul la şcoală sau la clubul de activităţi practice, o scoţi în oraş foarte rar sau deloc şi deodată vine Valentine`s Day, zi pe care o aştepţi şi o pregăteşti cu ceva timp înainte. Cumperi un buchet mare mare de trandafiri, neapărat roşii ca să-ţi arăţi iubirea mare ce-i porţi, o sticlă de şampanie scumpă, să-i arăţi preţuirea ta, o cină romantică să-i arăţi toată afecţiunea ta, apoi îi faci un cadou costisitor care să acopere toată purtarea ta de până atunci, şi de a doua zi o iei de la capăt cu purtarea grosolană.....

Sau.....

Eşti atent, afectuos, cu bun simţ, te porţi frumos, aduci din când în când câte o floare, ieşirea pentru un timp în doi îşi are locul ei în programul încărcat, cuvintele frumoase si spuse din inimă sunt ceva normal, ajutorul la treburile casnice este la ordinea zilei, ajutorul dat la educaţia copiilor este de netăgăduit. Uneori, fără motiv îi faci câte un mic cadou, o scoţi în oraş la cină, seara ieşiţi la o plimbare. O iubeşti şi arăţi prin purtarea ta acest lucru, prin vorbirea ta se poate observa iubirea ta pentru ea. Şi deodată vine Valentine’s Day care, cu stupoare, trece de parcă nu ar exista. Totul decurge normal ca şi până atunci, eşti la fel de tandru şi atent, ajuţi la fel de mult în treburile casnice, e totul ca şi până atunci, nimic deosebit......

Care idee ţi-e pe plac?!?!

By BJ

Imagine preluată.

EU...

Am obosit să fiu EU. Am obosit să zâmbesc tot timpul, să fiu civilizat, respectuos, să trăiesc după anumite standarde ce mi le impun şi care cred că sunt bune. Aş vrea să fiu, măcar pentru o zi, un rebel, să fac orice este neconvenţional, să uit de standarde, să uit de ceilalţi, să uit că am învăţat ceva. Aş vrea să fac orice şi nimic în fond...şi totuşi sunt obosit ...

M-am săturat să trec pe culoarea verde a semaforului, vreau să trec şi pe roşu fără să fie vreo problemă, m-am săturat să conduc pe dreapta când aş putea conduce pe stânga, să mă spăl pe mâini cu apă şi săpun când aş putea să mă spăl cu săpun şi apă, m-am săturat să încep de jos, când aş putea să încep de sus.

M-am săturat să pic pe gânduri şi în final, să nu-mi amintesc la ce mă gândeam.

By BJ

Imagine preluată.

Cine suntem?!?!

Am uitat cine suntem cu adevărat. Pe zi ce trece, devenim tot mai sofisticaţi, mai de neînţeles, mai greu de mulţumit, mai greu de suportat pentru alţii.

Nu ne mai satisface un telefon cu care să putem doar comunica cu ceilalţi, ne dorim să achiziţionăm ultimele terminale ieşite pe piaţă, cele mai multe achiziţionate că dau bine la imaginea noastră, fără a poseda ştiinţa tuturor funcţiilor acelui terminal gsm.

Nu suntem mulţumiţi cu un tricou comod, de calitate şi în care să ne simţim bine, ci ne trebuie un tricou de „firmă”, de cele mai multe ori contrafăcut, de proastă calitate, stă urât pe noi, ne incomodează şi trebuie să umblăm cu eticheta scoasă la spate pentru a se vedea firma.

Nu e deajuns să ai un autoturism oarecare, ci trebuie ca muzica să se audă de la două străzi distanţă, vibraţiile bass-ului să fie simţite de pe trotuar, geamurile cât mai multe, date jos, brandul scos pe geam, chiar şi noapte fiind trebuie obligatoriu purtaţi ochelari de soare, injurii adresate oricui îşi permite să ne ocupe banda de deplasare.

Nu ne putem manifesta în linişte la o ieşire cu prietenii, ci trebuie să facem multă gălăgie, să râdem cu gura până la urechi, să unim câteva mese, să stăm până la închiderea localului, să facem în aşa fel încât să fim auziţi de toţi ceilalti clienţi ai localului respectiv şi să fim în centrul atenţiei.

Uităm că 99,5% dintre noi folosim telefonul doar pentru a comunica prin apeluri şi sms-uri, uităm că nu haina îl face pe om, uităm că în trafic e mai de folos să fii şofer decât să se audă muzica, uităm ca într-un spaţiu public să fim civilizaţi, uităm că suntem oameni....

Cât de mult contează pentru noi aparenţele şi cât de puţin valorează în realitate....

By BJ

Imagine prealuată.

Am evoluat cu toţii şi nu trebuie să fim egoişti şi invidioşi că şi modul de a cerşi a evoluat. Doar şi cerşitul a intrat în UE, nu doar noi ca şi naţie. A evoluat într-un mod ingenios bazat pe inducerea în eroare sau prin prezentarea unor imagini terifiante ce induc milă, repulsie, dar care, de cele mai multe ori deschid portofelele.

S-au specializat cerşetorii, au evoluat de la statul cuminte într-un colţ de stradă cu mâna întinsă, le cerşitul agresiv, cu dezgolirea unor părţi ale corpului supuse automutilării. Au ajuns aşa de experţi încât îşi pot suci şi îndrepta mâinile şi picioarele într-o secundă. Pe loc, după ce au primit banul învaţă să meargă corect, să vadă sau să alerge.

Mai nou sunt îmbrăcaţi frumos, parfumaţi, în gaşcă şi îţi bagă sub nas fotografii ale unor năpăstuiţi ai sorţii, poze menite să îţi stârnească mila şi să îţi deschidă buzunarul.  Ca să pară cât mai credibili au şi chitanţier şi pentru 1 ron donat îţi taie chitanţă.  Am fost martor la o scenă asemănătoare când un trecător a donat 10 roni şi nu a dorit chitanţă, flămânzii ce-i colectau începând a râde şi a-şi da coate după plecarea ţepuitului. Nu este nici o siguranţă că banii ajung la destinaţia aşteptată, aşa că putem ajuta o organizaţie de profil sau mult mai sigur să urmărim în comunitatea noastră o familie nevoiaşă şi să o ajutăm.

Un alt mod de ţepuire este strângerea de fonduri  pentru aşa zisele biserici în construcţie, bani strânşi de „oameni ai bisericii” falşi. Cel mai adesea prezenţi în târguri, trenuri, apropierea barurilor. Aceştia, cu faţa pioasă acţionată la comandă, cu o icoană şi un caiet soios, nici măcar nu se sinchiseşte să taie chitanţă, scrie direct pe caiet şi până ajunge să se roage pentru tine, în cazul în care chiar o face, eşti mort de multă vreme. Am întâlnit un asemenea cuvios într-un tren. A trecut de câteva ori şi se tot băga în compartiment. Unii au dat bani, alţii nu. La finalul călătoriei în ultima staţie era în ultimul compartiment al vagonului, dormind, „murat tot” şi cu câteva pet-uri de bere goale în jur.

Aceste exemple sunt doar câteva, lista fiind mult mai lungă şi cuprinde o mulţime de alte metode folosite pentru a stoarce bani nemunciţi. De exemplu acele mass-uri cu bolnavi, sms-uri cu promoţii mincinoase, oameni ce ne bagă sub nas o plasă de telefoane furate, etc...

Atenţie la toate aceste mijloace de uşurare a portofelului propriu şi prin care, beneficiarii trăiesc bine pe spatele neatenţiei sau a neştiinţei noastre.

By BJ

Imagine preluată.