Am ajuns să ne luptăm pentru o literă în plus sau în minus şi să uităm adevărata esenţă. Uităm cum stă treaba cu credinţa, faptele bune, buna cuviinţă, dragostea, iertarea greşelilor, trăirea în comuniune cu semenii; dar totuşi, pentru o simplă literă ne batem cu pumnul în piept că deţinem adevărul. Când vine vorba de această literă, uităm buna creştere acasă, vocabularul pios la biserică, faţa cea smerită la intrarea în biserică şi ne dezlănţuim cu toată forţa spre nefericitul ce a îndrăznit să spună altfel.
Mă mir şi nu înţeleg cum, un popor în care analfabetismul are cote alarmante, jumătate din populaţie nu ştie nici măcar ce se sărbătoreşte pe 25 Decembrie şi totuşi ţin atât de mult la o literă.
O fi oare o îndobitocire colectivă, o prostie în spirit de turmă perpetuată prin slaba şi precara educaţie, bazată pe sintagma „crede şi nu cerceta”, atât de trâmbiţată prin sunet de clopote şi adorată de cei orfani cu duhul şi mintea?!?!
Dar dacă de mâine încep a spune Jesus, atunci cum voi fi catalogat?!?! Atunci cred că voi fi în trend şi m-aş încadra în anumite tipare prestabilite de cei ce conduc destinele spirituale ale unei mase fără discernământ, credule până la cer, înapoiate chiar, fără ca măcar să aibă curiozitatea de a vedea dincolo de gogoşile primite pe tavă.
Ţinem mai mult la aparenţă decât la esenţă şi acest lucru nu poate trece neobservat, deci suntem unde trebuie să fim...
By BJ
Imagine prealuată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu