A venit, a lovit, bineînţeles mişeleşte şi a fugit. Rar loveşte de două ori în acelaşi loc. A lăsat în urmă durere, chin, jale, lipsă, numeroase dorinţe şi planuri înăbuşite. Atunci când te aşteptai mai puţin, a lovit în cel ce se credea tare, a smuls lacrimile celor ce se credeau de neclintit, a adus la egalitate pe toţi, indiferent de statut, a lăsat urme adânci, de neşters, amintire de neuitat.
Ne-a lăsat în urmă mai săraci cu duhul, sentimental, mai vulnerabili şi împietriţi ca o stâncă. A furat zâmbete, ochi blânzi, păr ca de foc, caractere brave, începuturi promiţătoare, destine neîmplinite, talente nedescoperite, vise spulberate.
Ne-a făcut să cunoaştem grădina lacrimilor amare, drumul despărţirii, ultimul act dintr-un rol jucat cu desăvârşire.
Moarte, ce ne-ai făcut tu nouă?!?!
By BJ
Imagine preluată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu