
Am uitat cine suntem cu adevărat. Pe zi ce trece, devenim tot mai sofisticaţi, mai de neînţeles, mai greu de mulţumit, mai greu de suportat pentru alţii.
Nu ne mai satisface un telefon cu care să putem doar comunica cu ceilalţi, ne dorim să achiziţionăm ultimele terminale ieşite pe piaţă, cele mai multe achiziţionate că dau bine la imaginea noastră, fără a poseda ştiinţa tuturor funcţiilor acelui terminal gsm.
Nu suntem mulţumiţi cu un tricou comod, de calitate şi în care să ne simţim bine, ci ne trebuie un tricou de „firmă”, de cele mai multe ori contrafăcut, de proastă calitate, stă urât pe noi, ne incomodează şi trebuie să umblăm cu eticheta scoasă la spate pentru a se vedea firma.
Nu e deajuns să ai un autoturism oarecare, ci trebuie ca muzica să se audă de la două străzi distanţă, vibraţiile bass-ului să fie simţite de pe trotuar, geamurile cât mai multe, date jos, brandul scos pe geam, chiar şi noapte fiind trebuie obligatoriu purtaţi ochelari de soare, injurii adresate oricui îşi permite să ne ocupe banda de deplasare.
Nu ne putem manifesta în linişte la o ieşire cu prietenii, ci trebuie să facem multă gălăgie, să râdem cu gura până la urechi, să unim câteva mese, să stăm până la închiderea localului, să facem în aşa fel încât să fim auziţi de toţi ceilalti clienţi ai localului respectiv şi să fim în centrul atenţiei.
Uităm că 99,5% dintre noi folosim telefonul doar pentru a comunica prin apeluri şi sms-uri, uităm că nu haina îl face pe om, uităm că în trafic e mai de folos să fii şofer decât să se audă muzica, uităm ca într-un spaţiu public să fim civilizaţi, uităm că suntem oameni....
Cât de mult contează pentru noi aparenţele şi cât de puţin valorează în realitate....
By BJ
Imagine prealuată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu