Stau, şi odată cu mine stă şi mintea mea. Stă bine de tot şi contemplează. La ce?! Cred că nici ea nu ştie, dar totuşi aşa vrea să creadă. Zboară nestăvilită, fără frontiere, când aproape, când departe, e de neoprit. Aştepţi. Să ce?! Nici tu nu ştii. Dar vei afla?! Nici asta nu ştii. Vrei. Dar ştii ce vrei?! Vei şti măcar ce vrei?! Vrei cald cu toate că afară e rece, vrei apă plată atunci cand ai la indemână doar apă minerală, vrei şi doreşti ce nu poţi avea. Până la urmă ştii ce vrei?! Sau doar ai impresia că ştii, ca mulţi din ziua de azi!!! Ştii să preţuieşti o persoană, un lucru?! Ştii sau crezi că ştii?! Cu siguranţă o să ştii!!! Garantat !! Vei şti să preţuieşti ceva atunci când îţi va lipsi. Trist. Dar o să fie cam tarziu. Doare. Cred. Dar tot prea târziu rămâne. Nu poţi da timpul înapoi. Ai timp de tine?! Sau măcar de cei din jurul tău?! Ai timp de ei?! Ai timp sau doar crezi că ai?! Vrei să ai timp?! Vrei să iţi faci timp?! Te poţi rupe de la activităţile ce te ţin legat de parcă le-ai aparţine?! Eşti creat din muncă şi doar pentru muncă??! Viaţa nu înseamnă doar muncă. Fă-ţi timp!! Pentru tine. Pentru cei din jurul tău, ce, poate, sunt dispuşi să facă schimb de timp cu tine. Să petreacă timp cu tine. Ai sănătate?! Chiar ai?! Eşti sigur că o deţii?! Sau doar ai impresia că eşti sănătos?! Ar fi păcat să fie aşa. Ai grijă de acest trup de tranzit, nu cred că vei mai primi vreunul, cel puţin nu în timp util.

Închide telefonul!! Măcar pentru câteva ore. Nu e nici o tragedie. Ştiu. Va intra căsuţa vocală. Şi ce e cu asta?! Nu vei mai fi online. Şi?! Îţi spun că nu e o tragedie. Crede-mă!!! Daca nu vrei să-l închizi, uită-l în maşină pentru ceva timp, măcar cât eşti la cumpărături, sau primeşti indicaţii de care scobitori să cumperi?!!!

Hei!!! Gata. Mi-am revenit din visare. Sunt iar eu. Întru totul. Pot să-mi reiau activităţile.

By BJ

Imagine preluată.

M-ai iubit înainte să mă cunoşti. Ai ţinut la mine înainte să fii sigură de a mea existenţă firavă. Mi-ai vrut binele înainte de a-mi vedea ochii. M-ai mângaiat şi totuşi nu eram. M-ai mângaiat cu a ta iubire şi ale tale cuvinte ce, cu toate că nu ştiam ce înseamnă, m-au făcut să cunosc dragostea. Adevărata dragoste ce-mi era dată mie! O dragoste necondiţionată. Eram eu şi totuşi absent, îmi simţeai prezenţa şi totuşi nu mă vedeai, simţeai mişcările mele şi totuşi nu ştiai cum arăt, eram prezent în toate şi tu, cu a ta iubire m-ai iubit necondiţionat, fără să ştii cum arăt, fară să mă cunoşti.

Apoi, m-ai născut şi a ta iubire a continuat pentru mine. Mi-ai dăruit tot ce a fost mai bun, de la mâncare, haine, educaţie, tot. De multe ori te-ai lăsat pe tine pentru ca eu să nu sufăr vreo lipsă. De multe ori m-ai vegheat nopţi la rând, bolnav fiind. Nu te-ai plâns niciodată. Nu mi-ai reproşat acest lucru, nici măcar nu ai amintit de greutăţile acelor vremi, ci doar de bucuria de a mă avea. O bucurie ce era adevărată şi care se vedea desluşit pe a ta faţă, radia ca soarele, zâmbetul chiar şi în greutăţi nu părăsea a ta faţă.

Uşor uşor, din mic la statură, am ajuns să fiu mai mare. Da, tu ai scăzut şi eu am crescut, după cum îţi era vorba. Au apărut şi riduri pe a ta faţă. Părul, altădată de o culoare închisă, acum alb, semnul multor primăveri scurse peste el, mâinile, odată catifelate şi fine, acum sunt aspre, mersul de altădată s-a transformat într-un mers mai greoi, gesturile s-au domolit, vorba uneori mai poticnită a rămas la aceeaşi dulceaţă bine cunoscută. Cu trecerea timpului, a ta dragoste a rămas aceeaşi, dragoste plină de sacrificiu, o dragoste bazată pe fapte şi nu pe vorbe ca a multora dintre noi, dar o dragoste foarte rar întâlnită.

Rămâne de spus un mulţumesc din inimă pentru tot ce ai făcut pentru mine, o rugă la Dumnezeu ca să îţi dea sănătate, putere şi această dragoste să rămână pe veci în tine.

La mulţi ani scumpă mamă!!!

Bobby

Imagine preluată.

Popor creştin

Dacă ne uităm la ultimul recensământ al populaţiei putem vedea că o majoritate covărşitoare s-au declarat creştini. Dacă privim în calendarul drep creştin, observăm că suntem şi mai creştini decât credeam. Aproape o treime din zilele unui an sunt sărbători religioase. Dacă mai punem şi zilele de duminică în care nu se munceşte, plus zilele libere naţionale, concediile, rămânem cu mai puţin de jumătate de an de muncă. Şi ne mai plângem.... dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre faptul că toţi suntem creştini, toţi credem în Dumnezeu, dar puşcăriile sunt pline, hoţii mişună pe străzi, violatorii şi pedofilii sunt nestingheriţi printre noi, şpăgarii sunt cu duiumul, nu au ruşine şi au ajuns să-ţi ceară în faţă şpagă, corupţia este în floare, mita la putere, relaţiile pe primul loc, legea pentru fraieri, virgula din lege pentru şmecheri. Şcoala pentru cei ce nu au ce face acasă, ziarele comandate politic, televiziunile sub limita penibilului, străzile cu cratere vulcanice integrate, nesimţirea în floare la vârful piramidei sociale, nepotismul ceva normal, în doi ani să-ţi faci vilă şi să-ţi cumperi maşină din salariu de bugetar. Toate spuse şi întreprinse într-un cuvânt comun: creştini.

S-a ajuns să fie cool să te recomanzi creştin şi să rămâi cu atât?! Să respecţi doar o zi din calendar, să-ţi faci un semn în faţa unei biserici, să mergi la biserică de Paşte ca să te luminezi şi cam la atât să se rezume viaţa de creştin?! Prentu ce bun?! Pentru ca să porţi doar o etichetă şi în fond să nu ai nici o treabă cu aceasta?! Sau te gândeşti că de nu porţi eticheta nu-ţi oficiază nimeni slujba de căsătorie şi înmormântare?! Trebuie să te anunţ că te poţi cununa doar la primărie şi există crematorii, care funcţionează fără slujbă!

Deci, în concluzie, fii tu însuţi şi nu te eticheta doar de dragul de a purta o etichetă, sau poate mă înşel eu în înţelegerea cuvântului „creştin”?!

By BJ

Imagine preluată.

Invizibil

Invizibili suntem cu toţii. Doar un mic punct neînsemnat pe cadranul vieţii. Dar mai dureros când esti invizibil pentru cei dragi ai tăi. Într-un aşa hal de invizibil încât să se uite la tine şi nici măcar să nu îşi aducă aminte de tine, deci cum să-i ceri măcar să te vadă? Să stai în faţa lor şi privirea să treacă prin tine, şi culmea să vadă dincolo de a ta persoană, şi încă la propriu. Curioşi mai sunt şi oamenii ăştia. Oare pot fi înţeleşi vreodată? Cred că doar extratereştrii ne mai pot înţelege, de aceea încep a trage spre Pământ. Chiar e nevoie de cineva mai avansat decât noi să poată înţelege caracterul şi mintea omenească?! Am ajuns incapabili să ne înţelegem pe noi înşine, cred, apoi pe semenii noştrii. Ciudaţi mai sunt oamenii aştia....dar chiar ciudaţi.... . Mă întreb dacă vreau ca să-i înţeleg, şi chiar o să-mi dau şi răspuns, în gând.... .

By BJ

Imagine preluată.

Cui ruginit

Te uiţi la o clădire şi o vezi frumoasă, cu faţada bine îngrijită, de curând făcută, vopsită în culori vii, cu un model atrăgător în partea frontală. Tot privind-o din mai multe unghiuri, observi undeva mai la spate, după un colţ câteva pete de rugină. Te întrebi cum au ajuns acele pete tocmai pe o aşa frumoasă faţadă ce, pe partea fronatală n-are nici un cusur. Cum e posibil aşa ceva?! Cum se face că doar în partea din spate, unde au acces doar cei ai casei, se găsesc asemenea pete?! De se găseau pe partea frontală ar fi stricat tot aspectul clădirii, dar aşa nu mulţi au acces la acea parte a clădirii.

Meseriaşul ce a lucrat la acea faţadă, vrând să facă economie de materiale, în loc să folosească materiale adecvate pentru prinderea plăcilor izolatoare, a folosit cuie; fie ele şi noi, dar care, cu timpul au ruginit. A fost isteţ şi le-a folosit doar pe partea din spate, fiind conştient la riscul ce se expunea. Deşi ştia de greşeală, a acoperit locul cu glet, după care a acoperit totul cu o frumoasă culoare ce-ţi ia ochii. A sperat ca acest defect să nu iasă la suprafaţă, dar cu toate speranţele sale, într-un târziu, greşeala a ieşit la suprafaţă trecând prin glet şi vopsea.

Ţi se pare cunoscută ilustraţia?!

Mulţi oameni sunt ca şi aceste faţade, la suprafaţă frumoşi, amabili, cu bun simţ şi doar ei ştiu ce ascund în interior. Atât de bine au cosmetizat latura cu care intri în contact cu ei, încât te induc în eroare. Dar cu cât te apropii de ei şi ai posibilitatea să-i cunoşti mai de aproape vezi cu adevărat cu cine ai de-a face. De aproape şi din latura adecvată se văd foarte bine toate cosmetizările, tot ce este ascuns şi toate cele ieşite la suprafaţă, nefiind deajunsă speranţa de a fi ascunse.

Deobicei acea latura întunecată de „pete de rugină” este accesibilă doar celor apropiaţi, care în loc să primească tot ce e mai bun, primesc în schimb o parte înnegrită de timp şi ascunzişuri ieşite la iveală.

Omule ce faţadă posezi sau ai de gând să-ţi faci?! Se merită să nu foloseşti materiale de calitate?! Se merită ca această faţadă să fie înnegrită de ce iese din interior?! Se merită să răneşti pe cei apropiaţi, iar pentru cei din jur, ce nu ai acces la toate laturile tale, să fii 100% în regulă?! Se merită să-i înşeli pe alţii şi apoi pe tine confundându-te cu faţada frontală, pe când eşti cu adevărat o faţadă pătată de rugină?!?!?!?!

Tu ştii cel mai bine răspunsul!!!!!!!

By BJ

Imagine preluată.

Paradoxuri „normale”

Paradoxuri „normale”

În mai toate cazurile, vieţile noastre sunt compuse din paradoxuri.

1. Preţuim un lucru sau o persoană după ce nu mai este în posesia sau apropierea noastră.

2. Ţinem la cineva într-un mod aparte şi mai intens când nu este lângă noi.

3. Vrem cald afară când este frig şi invers.

4. Dorim vreme bună atuncă când plouă şi dorim ploaie când este vreme bună.

5. Suntem într-un loc, dar ne gândim în altă parte, ajungând la locul cu pricina, facem aidoma şi ne gândim în altă parte.

6. Ne dorim ce nu putem avea şi că acel „ceva” ne va aduce fericire, dar constatăm cu stupoare că nu este aşa.

7. Puţini ştiu că fericirea este în noi.

8. Ne minţim pe noi înşine şi totuşi ne aşteptăm să fim fericiţi.

9. Tânjim după sănătate şi când o avem nu o preţuim.

10. Niciodată multul dorit nu ne ajunge.

11. Avem case mari, dar goale.

12. Avem maşini scumpe dar nu ne permitem să le întreţinem.

13. Avem pretenţii şi aşteptări mari, dar nu de la noi înşine, ci de la alţii.

14. Verdictul pentru alţii este ferm şi hotărât, pentru noi e indulgent şi trecut cu vederea.

15. Mulţi academicieni şi cultură.

16. Mulţi şcolari dar educaţie puţină.

17. Telefoane multe şi comunicare puţină.

18. Mulţi bani nemunciţi.

19. A ajuns să fie adevărată zicala: „Cine e harnic şi munceşte ori e prost ori nu gândeşte”.

20. Adevăratele genii sunt acele persoane ce nu produc nimic dar consumă enorm.

By BJ