Popor creştin

Dacă ne uităm la ultimul recensământ al populaţiei putem vedea că o majoritate covărşitoare s-au declarat creştini. Dacă privim în calendarul drep creştin, observăm că suntem şi mai creştini decât credeam. Aproape o treime din zilele unui an sunt sărbători religioase. Dacă mai punem şi zilele de duminică în care nu se munceşte, plus zilele libere naţionale, concediile, rămânem cu mai puţin de jumătate de an de muncă. Şi ne mai plângem.... dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre faptul că toţi suntem creştini, toţi credem în Dumnezeu, dar puşcăriile sunt pline, hoţii mişună pe străzi, violatorii şi pedofilii sunt nestingheriţi printre noi, şpăgarii sunt cu duiumul, nu au ruşine şi au ajuns să-ţi ceară în faţă şpagă, corupţia este în floare, mita la putere, relaţiile pe primul loc, legea pentru fraieri, virgula din lege pentru şmecheri. Şcoala pentru cei ce nu au ce face acasă, ziarele comandate politic, televiziunile sub limita penibilului, străzile cu cratere vulcanice integrate, nesimţirea în floare la vârful piramidei sociale, nepotismul ceva normal, în doi ani să-ţi faci vilă şi să-ţi cumperi maşină din salariu de bugetar. Toate spuse şi întreprinse într-un cuvânt comun: creştini.

S-a ajuns să fie cool să te recomanzi creştin şi să rămâi cu atât?! Să respecţi doar o zi din calendar, să-ţi faci un semn în faţa unei biserici, să mergi la biserică de Paşte ca să te luminezi şi cam la atât să se rezume viaţa de creştin?! Prentu ce bun?! Pentru ca să porţi doar o etichetă şi în fond să nu ai nici o treabă cu aceasta?! Sau te gândeşti că de nu porţi eticheta nu-ţi oficiază nimeni slujba de căsătorie şi înmormântare?! Trebuie să te anunţ că te poţi cununa doar la primărie şi există crematorii, care funcţionează fără slujbă!

Deci, în concluzie, fii tu însuţi şi nu te eticheta doar de dragul de a purta o etichetă, sau poate mă înşel eu în înţelegerea cuvântului „creştin”?!

By BJ

Imagine preluată.