vineri, 26 noiembrie 2010

Dor de trecut...


Azi am realizat că îmi este dor de o mulţime de activităţi şi de persoane pe care, din cauza tumultului vieţii le-am uitat sau nu am mai avut timp să petrec cu ele. De cele mai multe ori nu am mai avut timp nici măcar de un telefon doar în fugă, sau măcar de a sta la o cană de ceai.

Îmi este dor de:

- timpul copilăriei, timp petrecut fără griji şi cu multă voie bună;

- un şah jucat cu tatăl meu;

- Mitu şi timpul petrecut la bunica, cu joc de fotbal pe carton, joc moara, scobit dovleci şi mâncat ridichi cu sare;

- prietenii, cu care în copilărie încingeam câte un fotbal sau o nemţica la bara din spatele blocului;

- Vlad, colegul de bancă din clasele 1-12;

- Vivi şi de timpul petrecut la sfârşitul clasei a 12-a, am ajuns să-l preţuim când s-a terminat şi nu mai era nimic de preţuit;

- Oana, Mirela şi Ovidiu cu serile (nopţile) petrecute la filme sau dându-ne pe scrânciob şi mâncând seminţe în parcul de copii;

- Ovidiu B şi tenisul de masă jucat până la epuizare;

- Cătălina şi de serile petrecute cu pop corn şi cola, luând bătaie la rummy;

- Renati şi cicălirea ei de a ieşi cu mine la alergat, n-a reuşit să mă scoată pe teren;

Îmi este dor ......

By BJ

Imagine preluată.

joi, 25 noiembrie 2010

Mintea...



E dimineata!
Un cer senin de un albastru fin
Dar totusi,
Pe-alocuri plin de nori, de ''colturi'' neluminate
Iar printre oameni, de minti intunecate.

Ce cadru sumbru si ce dezamagire,
Cand vezi in jur atata neomenie...
Ramai mirat si te intrebi:
- Cum se poate ca toate bunele maniere la o parte a fi date?

E fapt bizar dar totusi, e real;
Sa vezi atata ipocrizie ce pare a nu avea leac
Nici de acum in ani o mie!!!
Sunt buruieni ce nu pot fi starpite,
Specii de "oameni" ce par a sta lipite,
De Terra, de-a noastra planeta
Si fara gand de revenire la mintea completa.


Ce dureros sa vezi realitatea...
Mai bine te ascunzi, fara sa stii cruditatea
Acelora ce n-au ajuns la ''coacere''
Dar ''impart roade'' ce-s doar dezgust si-o gresita facere.


E greu si suna a intunecime
Dar totusi, mai exista si-o raza de lumina
Ce-nsenineaza fata si dovedeste omenie
Chiar si acum cand e atata ''saracie''!!


De-aceea merita traita din plin si dimineata
Privind la cerul cel senin ce-aduce bucuria si speranta
Ca vor dispare norii cei intunecosi
Si va apare o specie de oameni ce-au fost pana acum misteriosi.



By A

Imagine preluata.

marți, 23 noiembrie 2010


Probabil ca şi mine, mulţi dintre voi aveţi o mulţime de prieteni virtuali şi atât. O mulţime pe Messenger, Facebook, Hi5 şi atât. Deplâng această situaţie în care am ajuns să avem prieteni virtuali şi atât. Prieteni care-i găsim doar seara online, mulţi dintre ei prieteni fictivi, cu identităţi ascunse, cu scopuri perverse, care sunt uneori în căutare de victime neştiutoare. Se ajunge de multe ori să trăim într-un univers paralel, virtual, fără prea mare transpunere în real, un univers cu prea mare putere asupra vieţii. S-a ajuns ca viaţa sau moartea cuiva să fie la depărtare doar de un click, reputaţia la depărtare de o pagină web.

Aşa că azi vreu să mulţumesc puţinilor prieteni, care au ales ca în această zi să nu fie virtuali, şi să ştiţi că sunt puţini tare.

By BJ

Imagine preluată.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Oare de ce?!



Oare de ce să fim oameni, când putem mai bine să fim neoameni?!

Oare de ce să fim civilizaţi şi educaţi, cu bun simţ, când putem la fel de bine sau chiar mai bine, să fim necivilizaţi, needucaţi, fără bun simţ, într-un cuvânt neoameni?!

Oare de ce să saluţi un vecin, când poţi trece pe lângă el fără să spui nimic?!

Oare de ce să înveţi la şcoală, când foarte bine poţi trece clasa şi fără să înveţi?!

Oare de ce să fii un copil model, când pot fi alţii în locul tău?!

Oare de ce să îţi respecţi părinţii care au făcut atâtea pentru tine, când poţi la fel de bine să nu-i respecţi pentru că nu ţi-au cumparat maşină?!

Oare de ce să vorbeşti frumos cu cei din jurul tău, când poţi fi mai expresiv ţipând la ei şi adresându-le injurii?!

Oare de ce în mijloacele de transport în comun să cedezi locul tău cuiva mai în vârstă decât tine sau unei gravide, când pentru sănătatea lor pot sta în picioare şi tu pe scaun?!

Oare de ce să fumăm doar în locuri special amenajate, când putem fuma oriunde pentru a ajuta la fumatul pasiv al celorlalţi şi să ne stingem ţigările de vreun perete?!

Oare de ce să asculţi muzică doar tu, când pot auzi toţi manelele, doar e o parte din cultura urbană?!

Oare de ce să nu aruncăm hârtiile în coş, când e mai uşor de aruncat hârtiile pe jos şi în acelaşi timp să păstrezi curăţenia în coşul de gunoi?!

Oare de ce să parcăm maşina regulamentar fără să încurcăm pietonii, când o putem parca mai uşor pe tot trotuarul sau pe trecerea de pietoni?!

Oare de ce să fim cinstiţi la locul de muncă şi corecţi, când putem prea bine să furăm câte ceva şi să nu stăm la programul stabilit?!

Oare de ce să nu ajungem sus prin muncă proprie, când putem călca pe cadavre sau pe oameni numai pentru a ne îndeplini ţelul nostru?!

Oare de ce?!?!?!

By BJ

Imagine preluată.

joi, 11 noiembrie 2010

Vârsta



Îmi place ca un copil să fie copil, un tânăr să fie tânăr iar un adult să se poarte ca atare. Am observat pe stradă copile de nici 10 ani îmbrăcate necorespunzător vârstei lor. Le place să se îmbrace mai mult dezbrăcate, cât mai provocator uitând că sunt doar nişte copile ce ar trebui să se joace cu păpuşile. Le place să se machieze şi să pară mult mai mature decât sunt. Şi comportamentul este pe măsura aşteptărilor, ştiu deja să-şi dea ochii peste cap, au fiţe, şi frecventează cluburile în vogă uitând că au de făcut tema la română cu ortogramele. În majoritatea cazurilor, nici nu ştiu bine să scrie şi să citească, dar se cred mari domnişoare sau mari domnişori, mai repede decât este cazul. Prin acest lucru nu preţuiesc acest timp al copilăriei, un timp al libertăţii, în care poţi fi haios fără să pari ridicol. Aceştia doresc să treacă timpul şi să crească mari, uitând ca la maturitate îşi vor dori, paradoxal să fie din nou copii, atunci purtându-se ca atare.

La maturitate îi vei auzi pe aceştia că mai vor să fie copii, că le este dor de copilărie şi stau şi mă întreb de ce nu au gândit aşa când a trebuit. La acea vârstă cam prea târziu, vor face totul ca să pară mult mai tineri dar din păcate se vor apropia aşa de mult de ridicol încât se vor confunda cu el. Cum am văzut zilele trecute o doamnă care arăta ca un pom de crăciun încărcat, cu o grămadă de culori de fard folosit, haine de firmă dar nu adecvate pentru vârsta dumneaei şi de toate culorile. Acum când trebuia să fie mai serioasă şi sobră în îmbrăcăminte, se îmbrăcase ca un copil rebel, dar ce spun eu aici??!! Cred că s-a îmbrăcat ca şi un matur atunci când avea 12 ani, aşa că se echivalează.

By BJ

Imagine preluată.

marți, 9 noiembrie 2010



Oamenii de ştiinţă s-au arătat neputincioşi în ceea ce priveşte cauza „căscatului” de somn. Nu ştiu de unde vine, de ce vine şi dacă oprirea acestuia aduce vreo pagubă corpului nostru. Nu înţeleg rolul acestuia, dar îi pot eu lămuri cu ceva: căscatul este molipsitor, şi încă tare de tot. Casc, deci adorm!

By BJ

Imagine preluată.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Halloween



Un Halloween adevărat ar fi acela unde, fiecare şi-ar da jos de pe chip masca ce o poartă zi de zi, lăsând să se vadă adevăratul om. De-abia atunci am putea să spunem că avem parte de un Halloween pe cinste, cu fel şi fel de costumaţii, doar că ar fi pe real. Deci, în cazul acesta cred că Halloween-ul ar trebui să fie sărbătorit zilnic, şi de Halloween-ul propriu zis să fie serbate adevăratele fizionomii.

So, măcar de Halloween-ul viitor fii tu însuţi, că în rest îţi porţi bine masca.

By BJ

Imagine preluată.