joi, 11 noiembrie 2010

Vârsta



Îmi place ca un copil să fie copil, un tânăr să fie tânăr iar un adult să se poarte ca atare. Am observat pe stradă copile de nici 10 ani îmbrăcate necorespunzător vârstei lor. Le place să se îmbrace mai mult dezbrăcate, cât mai provocator uitând că sunt doar nişte copile ce ar trebui să se joace cu păpuşile. Le place să se machieze şi să pară mult mai mature decât sunt. Şi comportamentul este pe măsura aşteptărilor, ştiu deja să-şi dea ochii peste cap, au fiţe, şi frecventează cluburile în vogă uitând că au de făcut tema la română cu ortogramele. În majoritatea cazurilor, nici nu ştiu bine să scrie şi să citească, dar se cred mari domnişoare sau mari domnişori, mai repede decât este cazul. Prin acest lucru nu preţuiesc acest timp al copilăriei, un timp al libertăţii, în care poţi fi haios fără să pari ridicol. Aceştia doresc să treacă timpul şi să crească mari, uitând ca la maturitate îşi vor dori, paradoxal să fie din nou copii, atunci purtându-se ca atare.

La maturitate îi vei auzi pe aceştia că mai vor să fie copii, că le este dor de copilărie şi stau şi mă întreb de ce nu au gândit aşa când a trebuit. La acea vârstă cam prea târziu, vor face totul ca să pară mult mai tineri dar din păcate se vor apropia aşa de mult de ridicol încât se vor confunda cu el. Cum am văzut zilele trecute o doamnă care arăta ca un pom de crăciun încărcat, cu o grămadă de culori de fard folosit, haine de firmă dar nu adecvate pentru vârsta dumneaei şi de toate culorile. Acum când trebuia să fie mai serioasă şi sobră în îmbrăcăminte, se îmbrăcase ca un copil rebel, dar ce spun eu aici??!! Cred că s-a îmbrăcat ca şi un matur atunci când avea 12 ani, aşa că se echivalează.

By BJ

Imagine preluată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu