E dimineata!
Un cer senin de un albastru fin
Dar totusi,
Pe-alocuri plin de nori, de ''colturi'' neluminate
Iar printre oameni, de minti intunecate.
Ce cadru sumbru si ce dezamagire,
Cand vezi in jur atata neomenie...
Ramai mirat si te intrebi:
- Cum se poate ca toate bunele maniere la o parte a fi date?
E fapt bizar dar totusi, e real;
Sa vezi atata ipocrizie ce pare a nu avea leac
Nici de acum in ani o mie!!!
Sunt buruieni ce nu pot fi starpite,
Specii de "oameni" ce par a sta lipite,
De Terra, de-a noastra planeta
Si fara gand de revenire la mintea completa.
Ce dureros sa vezi realitatea...
Mai bine te ascunzi, fara sa stii cruditatea
Acelora ce n-au ajuns la ''coacere''
Dar ''impart roade'' ce-s doar dezgust si-o gresita facere.
E greu si suna a intunecime
Dar totusi, mai exista si-o raza de lumina
Ce-nsenineaza fata si dovedeste omenie
Chiar si acum cand e atata ''saracie''!!
De-aceea merita traita din plin si dimineata
Privind la cerul cel senin ce-aduce bucuria si speranta
Ca vor dispare norii cei intunecosi
Si va apare o specie de oameni ce-au fost pana acum misteriosi.
By A
Imagine preluata.
i hope
RăspundețiȘtergerebafta! :)))
Ya Ya;)
RăspundețiȘtergeretx de completare:)