Prima zi...

Sunt mulţi! Îmbrăcaţi bine, cu flori în mână şi cu faţa împărţită în două, jumătate surâde la ideea revederii colegilor şi cealaltă jumătate plânge după jocul şi libertatea vacanţei. Da, aţi ghicit!!! Azi începe un nou an şcolar.

Această zi îmi trezeşte vii amintiri. Îmi aminteşte de durerea lăsării jocului în favoarea şcolii. Ţin minte şi acum prima festivitate de an şcolar şi primul careu în care am fost aşezaţi. Eram cei mai mici, aşezaţi la un capăt şi chiar de nu aveam nici o zi măcar de şcoală la activ, deja tânjeam la poziţia„privilegiată” de la polul opus. Acolo se găseau cei „mari” cu experienţă într-ale şcolii şi care îşi permiteau să vină fără părinţi că nu „dădea” bine.

A fost prima zi în care mi-am văzut învăţătoarea, apoi am văzut-o din ce în ce mai des cu mici pauze...Îmi amintesc de emoţia întrării în clasă. „Veteranii” ce terminaseră clasa a patra ne aşteptau cu un tunel format din flori, iar faţa celor cârcotaşi părea a spune: „aţi încurcat-o”. Culmea!!! Era cât pe ce să-i credem.

A sosit şi clipa ieşirii părinţilor din clasă. Nu am întâlnit moment mai sfâşietor ca acela în care părinţii ne lăsau de „izbelişte” în mâna învăţătoarei. Cu toate că imi venea să plâng m-am abţinut, că doar eram băiat mare şi mergeam deja la şcoală. Nici un alt început nu se compară cu prima zi de şcoală şi cu despărţirea ce are loc în inima ta.

By BJ