Încotro?!

Un articol recent dintr-o publicaţie naţională m-a şocat. Se spunea despre elevii unui anumit juteţ că “parcă au dat BAC-ul la o limbă străină nu la limba română”, vis-a-vis de sesiunea de toamnă a bacalaureatului. Mulţi dintre elevi au primit calificativul de “utilizator de nivel mediu”. Cum este posibil aşa ceva? Şi totuşi este adevărat, mulţi din generaţia tinerilor din ziua de azi nu ştiu nici măcar regulile elementare de vorbire şi scriere a limbii române, ce să mai vorbim de gramatică?! În acest caz trist viitor ne aşteaptă, mai ales când vor intra pe mâinile lor instituţiile publice şi posturile cu responsabilitate majoră.

Cauzele pe care le văd eu se găsesc în mediul lor de dezvoltare, în mediul în care au fost crescuţi, părinţii ce i-au avut ca şi îndrumători. Mulţi copii de la vârste fragede au acces neîngrădit la internet, la reţelele de socializare: loc de întâlnire al tinerilor, unde se comunică foarte mult şi diversificat, folosindu-se anumite prescurtări pentru a se putea spune multe lucruri în puţine cuvinte. WRONG!!! Aceşti tineri pleacă în viaţă cu o gaură imensă în bagajul cunoştinţelor primare, cunoştinţe ce ar trebui să stea la baza educaţiei lor. Internetul în sine nu este un lucru rău. Rea este abordarea acestora şi importanţa pe care o acordă calculatorului, telefonului şi nu în ultimul rând internetului. Dacă ar fi să facem o medie a orelor petrecute în faţa calculatorului de un copil/tânăr din ziua de azi cred că am ieşi cu o medie de peste 6 ore. Ore petrecute cu prietenii pe reţelele de socializare, chat-uri, jocuri online, mai puţin presă sau ceva educativ. Datorită atâtor ore petrecute cu acest limbaj de reţea, acesta le intră în sânge, le acaparează mintea, uită de exprimările corecte, de multe ori la şcoală exprimându-se ca “pe net”, având un limbaj de lemn, până la urmă.

6 ore ca într-un neant, ore care nu se mai pot recupera, ore de socializare pierdute, ore în care se ascund în spatele ecranului şi de acolo pe forum-uri par a fi zmeii zmeilor, dar când ies la lumină îşi arată adevărata faţă de şoricei de laborator. Îşi pierd săracii puterea de a comunica cu o persoană reală, rup relaţiile cu cărţile şi cu lumea aceasta minunată a lecturii, pierd clipele minunate ale copilăriei împreună cu jocurile şi simţirile anilor în care trăieşti fără griji, doar cu gândul la joc şi voie bună.

Dar poate s-au schimbat valorile şi sunt eu demodat. Poate acum este important să deţii un terminal GSM cât mai tare, cu funcţii de care mulţi nici nu au auzit, dar care nu îţi foloseşte la nimic, să ai laptop de ultimă generaţie tunat cu o “herghelie” de memorie RAM, să te lauzi cu vacanţele exorbitante şi cu hainele de firmă. Înţeleg că trăirile simţite de mine par demodate. Primul suc Cola la Tec, primele 10 gume Turbo băgate în gura plina de alte 5 gume, ascunsa jucată în cimitir, mâncat pădureţe (mere necoapte, dacă nu se ştie ce înseamnă) din copacul unor vecini, jucat fotbal până la saturaţie, uitat la desenele animate la ora 13 pe TVR (singurul post Tv de pe vremuri), stat câteva zile în casă pentru terminarea unei cărţi de citit, scos afară cu forţa la joacă de părinţi ca să nu mai citesc aşa mult, obligativitatea întocmirii unui caiet de lectură pe vacanţă, făcut cart cu roţi din rulmenţi, jucat hoţii şi vardiştii, 7 pietre, adevăr sau provocare, mâncat cireşe de pe jos (n-am mai murit din cauza asta), mâncat seminţe de la ţigani în cornet de hârtie, neexistenţa mâncării fast-food (fast-food = copii obezi) etc. etc. Vremuri cu adevărat frumoase şi care au meritat trăite din plin.

O vină pentru această situaţie în care se află mulţi copii şi tineri din ziua de azi o poartă părinţii acestora, de cele mai multe ori fiind prea ocupaţi cu munca, afacerile pentru a mai avea timp şi de supravegherea copiilor, aceştia petrecându-şi majoritatea timpului “de capul lor”. În acest timp fac tot ce vor, se îndepărtează de părinţi, ajung să nu-i mai asculte, devin de la zi la zi nişte străini cu activităţi diferite ce trăiesc sub acelaşi acoperiş. Nu are rost să continui pe această temă, căci fiecare părinte îşi cunoaşte sau îşi va cunoaste vina în câţiva ani, atunci când nu va mai face doi bani în faţa copilului.

Cred cu tărie că această situaţie poate fi schimbată dacă părinţii vor aloca măcar o ora în fiecare seară petrecând-o alături de familie, timp petrecut în discuţii, în activităţi practice în care să fie implicată toată familia, părinţii să cunoască programul copilului şi activităţile acestuia din afara căminului, să-i cunoască prietenii, rezultatele şcolare şi profesorii.

Fosoliţi toate lucrurile cu moderaţie, multe dintre ele pot da dependenţă. Am fost creaţi să stăpânim noi peste ele nu ele peste noi.

PeaceJ