Mulţumesc, un cuvânt frumos şi la îndemâna oricui, dar de multe ori uitat, şters din vocabularul nostru, înlocuit cu un „tx” spus repejor parcă pentru a nu fi detectat. Ne este oare ruşine să fim civilizaţi şi să folosim cuvinte gen: mulţumesc frumos, te rog frumos, iartă-mă?! Cu ceva ani în urmă, dacă nu mă înşel între anii 50-60 era la modă să fii manierat, educat, să arăţi că ştii să te porţi cu o doamnă. Astăzi de cele mai multe ori, să stai pe scaun în autobuz şi o femeie însărcinată în picioare lângă tine, este un lucru cool, să ocupi tot trotuarul cu gaşca ta de pletoşi iar mama cu copilul în braţe să meargă pe stradă, e un lucru normal. Ne lovim zilnic de asemenea „normalităţi” care devin generale odată cu trecerea timpului. Vreau să spun stop acestor lucruri, cred că este frumos să ştim să spunem un mulţumesc frumos chiar şi la magazinul de pâine, sau la orice gest mărunt făcut de altcineva pentru confortul nostru.
În primul rând spun mulţumesc Lui Dumnezeu, cred în El şi cred că datorită Lui exist.
Mulţumesc părinţilor care, prin devotament şi dăruire de sine m-au crescut cu toată dragostea, mi-au dăruit educaţie, mi-au dăruit tot ce era necesar unui trai lipsit de griji. De abia acum când grijile mă apasă şi pe mine, am ajuns să îi înţeleg pe deplin şi să le înţeleg frământările ce nu le înţelegeam în anii copilăriei.
Spun pe această cale mulţumesc doamnei învăţătoare, doamnelor şi domnilor profesori pe care i-am „chinuit” în şcoli.
Mulţumesc persoanei care stă în spatele acestui blog, care corectează tot ce debitează a mea minte, care cosmetizează toate postările şi le face citibile. Eu sunt cu creaţia dar ea este cu adevărata muncă depusă pentru orice postare.
Mulţumesc totodată şefilor mei care mi-au oferit încredere. Totodată mulţumesc colegilor de muncă, colegilor de şcoală, prietenilor, cunoscuţilor.
Mulţumesc celor ce au avut o influenţă în viaţa mea, celor care m-au ghidat, uneori fără să îşi dea seama.
Mulţumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu