23 august trecut

Zi de mare sarbatoare pe vremea raposatului, 2 zile de liber national pentru muncitori. Zile pline de parade atent pregatite, din inima si prin dos urate, afisate cu un zambet larg doar de dragul lumii. Zile in care umilii romani se intreceau pe sine, organizatorii isi dadeau duhul pentru ca toate cele pregatite sa fie pe placul supremei familii din stat. Totul trebuia organizat si sa functioneze ca si un ceas elvetian, fara greseli, fara ezitari. Toti stateau stana de piatra, la un singur semn toti aplaudau frenetic si aduceau slavite urari de bine cuplului dictatorial. Zi importanta pentru tara, ziua dezrobiei, zi in care inima raposatului nu mai incapea in pieptul lui, iar orgoliul doamnei doctor in stiinte nu mai avea limite.

Acum vedem ca totul a fost goana dupa vant, totul a fost vremelnic, pe langa acele vremuri au trecut si ei. Unii i-au uitat, altii ii poarta in amintiri, poate ii venereaza sau inca le este purtata ura in suflet.

Pentru noi cei de acum trebuie sa fie un semnal de alarma, trebuie sa fim constienti ca totul este trecator, din tarana am venit si in tarana ne intoarcem. Trebuie sa fim constienti de viata pe care o traim, relatiile noastre cu cei din jur, ca pana la urma doar asta mai ramane in amintirea celorlalti.