Ca si titlu, in actuala Romanie, nu imi spune prea multe dar, cand ma adancesc in problema, observ ca poate fi un raspuns la multa nesimtire ce exista in noi, un raspuns la intrebarile celor multi, ramase fara raspunsuri. Daca stam si analizam toate problemele deontologice in care ne scaldam, cred ca ar fi mai simplu si mai usor sa spunem ce nu este in tara noastra, problema deontologica.
Consider ca la noi romanii, subiectul etica si deontologie este un subiect tabuu, ocolit de toti cei sus pusi, acceptat de cei multi de jos, criticat de multi pe ascuns, sustinut de putini, analizat de nimeni, scris doar pe unele blog-uri.
Prima mare problema si neintelegere etica cu care ma confrunt prin natura job-ului, este cea legata de cei in uniforme albastre, frumos apretate, cu nelipsita cascheta alba pe crestet. Totul legat despre aceasta problema se poate cuprinde intr-o singura propozitie spusa din batrani: „Lupul paznic la oi”. Of of lupule!!! Ii vezi stand in mijlocul intersectiei, cu burta si bratara de aur aflate in dotare, cu moaca de smecher si de parvenit, cu aliura ca totul i se cuvine si ca noi suntem in serviciul lui si nu invers. Sta cu capul sus, teapan, cu privirea incruntata, de multe ori pus pe harta si scandal, e programat sa iti arate cine e mai tare, tu sau uniforma!!!. De multe ori isi lasa acasa materia cenusie, intrebandu-se de ce sa mai consume energie pentru transportul acesteia, ca doar fiind in criza sa faca si el economie. Ciudat domeniu de a face economie si-au gasit si ei. Cred ca mai bine incepea sa faca economie la greata, smecherie, prostie, cocalarism si cred ca ar trebui sa ma opresc cu enumerarea aici; daca ar fi sa o termin nu mi-ar ajunge nici timpul nici spatiul. De multe ori stau in boscheti, ca un leu ce isi asteapta prada, doar ca ei isi asteapta „traditia”, obicei sustinut de umilul si serviabilul om fara carte, ce la vederea sepcii, incepe ai tremura genunchiul si portofelul. Patetic!!! Cum sa imi tremure picioarele in fata unuia mai jos decat mine pe scara scolarizarii, a bunului simt, a respectului, a simtului civic!? Cum sa te raportezi in asa fel in fata unei persoane care, cu „anii” de scoala si specializare pe banii mei, nu este in stare sa scrie lizibil sau cel putin corect din punct de vedere gramatical. Cum sa tremur in fata lui?! Din punct de vedere lingvistic el ar trebui sa tremure in fata mea, din punct de vedere al bunului simt ar trebui sa stea in genunchi si din punct de vedere al respectului ar trebui sa-si scoata palaria. Ii vezi prezentandu-si burta dobandita cu mare agoniseala, din mult „respect” de la soferi, aurul care straluceste la gat, la mainile umflate de atata grasime si huzur, ochelarii cei fumurii ce dau bine la look, caci trebuie sa fii si trendy, in timpul liber in hainele de firma, in masinile scumpe, dobandite prin „donatii” de la „n” matusa Tamara, ca doar din salariul de baza de unde atatea. Se joaca zilnic de-a hotii si vardistii, in fata lor esti doar inca un suspect, doar cu alt chip, un alt individ ce meriti sa fii privit de sus, cu scarba, care ai tot timpul din lume sa astepti la intersectiile aglomerate dirijate de mariile lor. Culmea culmilor!!! Cand au blocat toata circulatia, se retrag pe margine sa se odihneasca, intre timp traficul decongestionandu-se de la sine, la mica intelegere.
Cand se va ajunge la concluzia ca nu avem nevoie de asemea smecheri care sa ne dirijeze „vietile”!? Cand va trebui sa respecte mai intai ei legea ce ne-o impun noua!? Cand, fara televiziune, isi vor sanctiona colegul in stare de ebrietate aflat la volanul masinii personale sau a postului de „......”!? Cand vor purta centura de siguranta, apoi dandu-mi amenda pentru neportul acesteia!? Cand te vor indruma fara a se rasti si fara a parea suparat!? Cand se va sfarsi „traditia”, panda din boscheti, smecheria, nepotismul??? Cand?!?!
Bietii de ei, cu salariile lor bugetare, cu sporurile nesimtite, de-abia pot trai si ei decent cu vila, masini de lux, viata de noapte prin cluburi, cina la restaurant, concediu in locuri exotice, saracii de ei, fac toate acestea doar din salariul lor modest de bugetari. Ar trebui sa ne dea si noua aceasta reteta magica de a intinde salariul ca pe o guma de mestecat, de a-l pune la dospit in dulap si a doua zi sa-l gasim marit de cateva ori , reteta de a gasi bani in toate buzunarele hainelor de serviciu, prin mape, prin torpedou si portiere, si culmea gasitul banilor: in actele altora. Asta e cea mai tare, nu gasesti nimic in actele tale, dar gasesti in actele altuia... Frumos!!!
Stau si ma intreb cum sa respecte omul de rand legea, cand legiuitorul nu o respecta!? Cum acel ce imi impune mie sa o respect nu o respecta chiar el!? De la atata imbuibare cred si eu ca au obrazul mai gros decat blatul mesei, dar pana unde se poate ajunge cu nesimtirea, parvenitismul!? Cand se vor termina toatea acestea, pana cand, noi cei multi vom accepta asemenea comportament fata de persoanele noastre!? Cand vom termina cu milogeala si umilirea pe care ne-o aplicam singuri!?
Revin la sintagma celebra: „lupul paznic la oi!”.
Imagine preluata de pe: www.prmvulcan.files.wordpress.com
Acest text este un panflet si trebuie tratat ca atare!!!!!!
