Sa nu ne indepartam prea mult de sfera deja mentionata, sa ramanem focalizati pe acelasi tip de specie, adica mai bine zis acelasi tip de capuse aflate in sistemul „valorilor” autentice, mioritice.
Fata de prima categorie, acestia din urma fac parte dintr-o grupare mult mai selecta, mai greu de atins, usor de mentinut; cu o galeata si un kg de zahar isi pot pastra caldut locul de pe fotoliul din piele ecologica aflat sub incidenta sporului de umiditate.
Este tagma privilegiata a tarii, unde se odihnesc cele mai luminate minti, unde se tin discursuri demagogice, unde parvenitismul si nepotismul si-au dat mana si conlucreaza cot la cot. Locul unde: „corb la corb nu-si scoate ochiul”. Locul celor intangibili, locul unde moralitatea si bunul simt au inchinat steagul de ceva vreme, loc atat de contagios incat orice gand bun e trasformat in alt gand „bun”.
Locul unde se platesc sporuri pentru antena, xerox, umiditate. Locul unde se intra in sferele extraterestre dupa spusele unei distinse doamne (m-am adresat in felul acesta din cauza ca nu stiam cum sa o numesc), care datorita baticului legat la cap ca si indienii, folosind motul parului pe post de antena prindea saraca informatii din eter, posturi straine.
Locul unde banii trebuie sa circule, locul pseudonimelor, unde judecatorul este numit medic, iar banii medicamente, locul unde cei trei crai de la rasarit, in loc sa aduca vestea buna, sunt pusi la un loc ferit, paziti bine pentru a putea discuta in voie toate „treburile” si medicii ramasi nerezolvati, in tot acest timp nefiind stingheriti de nimeni. Si dupa cum stim ca nici o minune nu tine mult, asa si in acest caz, cateva zile de atragere a atentiei publice de la problemele stringente, apoi retrasi in umbra, nederanjati, dar cu traista plina de „multumiri” si respect.
Locul unde soferul are leafa mai mare decat boss-ul, femeia de serviciu ia mai mult decat un director in cercetare, norocul ei fiind ca s-a oprit cu studiile la timp si ca a prestat unde trebuie.
Locul marilor enigme! In acest loc dispare fara urma respectul, bunul simt, moralitatea, banii....Dispar banii mai ceva decat intr-o gaura neagra. Dispar cunostintele acumulate in ani de facultate, dispare constiinta patriotica, dispare pana si viata grea.
Cel mai important!! Este locul unde trebuie sa zambesti in fata camerelor de filmat, sa stii sa minti in asa hal incat sa ajungi sa crezi si tu, trebuie sa iti placa beculetele albastre de la masini, care sa sclipeasca mult si des.
Pare un taram fermecat aflat intr-un bol de sticla, in care, batand cu degetul, auzi nestingherit ecoul bataii: BOC, BOC, BOC....
Acest taram este pazit de un zeu, taram aparat de acesta si acolitii lui, gasiti cel mai des la cate un sprit punand satul la cale in jurul mesei tacerii. Cred ca este zeul marilor si fluviilor, cunoscand pana si Anver-ul.
In acest taram sunt acceptate ca si protectoare, matusile Tamara, muritoare de foame dar cu averi imense lasate la mostenitori. Taram pavat, marginit cu borduri schimbate anual, taram unde se poate iubi „o boala” ca Sida, mutata pe taram strain datorita focului iubirii, mon cher!
Dar sa terminam cu acest taram fermecat, sa lasam zeul sa-si apere in continuare supusii, sa-i lasam sa se speteasca dormind muncind si sa ne reintoarcem in sfera reala, batuta de vant si ploaie.
Imagine preluata de pe: www.prmvulcan.files.wordpress.com
Acest text este un panflet si trebuie tratat ca atare!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu