SMS

Pe data de 29.07.2012 ora 10:21 am primit urmatorul sms de la numarul 0751 465531:
"Nu pot ei boicota cat putem noi vota! Vino la vot"

Evident replay-ul a fost urmatorul:
"Nu puteti voi vota cat putem noi boicota"

:))

Nu suntem pe 1 !!!

Site-ul olandez Zoover.nl realizează anual un top al celor mai proşti şoferi din Europa, în funcţie de părerile a zeci de mii de useri, bazate pe experienţele trăite de aceştia în vacanţele petrecute în ţările europene.

În 2012, topul celor mai proşti şoferi din Europa arată astfel:

1. Italieni (23,7%)
2. Greci (15,6%)
3. Polonezi (14%)
4. Germani (7,9%)
5. Francezi (7,7%)
6. Olandezi (5,6%)
7. Spanioli (5%)
8. Britanici (4,1%)
9. Belgieni (3,9%)
10. Suedezi (2,7%)

Aşadar, de departe şoferii italieni sunt consideraţi cei mai neatenţi şi periculoşi, confirmând, de altfel, rezultatele din 2010, când tot italienii au ocupat prima poziţie într-un astfel de top.

Sursa: http://www.promotor.ro/masini-noi/news/topul-celor-mai-prosti-soferi-din-europa-in-vara-lui-2012-9903892

Am citit un articol foarte interesant si vreau sa-l impartasesc pentru a vedea adevarul.

Reţeta neopucismului, lovitură de stat parlamentară, împrumutată de România din America de Sud

Autor:  Paul Ciocoiu

Ceea ce se întâmplă zilele acestea la Bucureşti se încadrează perfect în contextul agitaţiei politice din America de Sud, unde numai în ultimul deceniu au avut loc şase "neopuciuri", lovituri de stat date cu ajutorul Parlamentului, comentează publicaţia argentiniană La Nacion, citată de Radio Europa Liberă.

Sursa: Reuters

Reţeta neopuciului e aproape întotdeauna aceeaşi: azi nu se mai intervine cu generali mustăcioşi, văcsuiţi în păr si cu uniforme de portari de la Ritz, si nici printr-o mână de revolutionari devotaţi, ci se rãstoarnă abuziv preşedintele ţării printr-un vot al parlamentarilor corupţi (în ţări ca ale noastre epitetul fiind redundant), scrie jurnalistul Juan Tokatlian în analiza sa.

Neopuciul, se mai arată în textul său, "e condus de civili, în cadrul unei aparente respectări a institutiilor statului, nu implică neapărat o putere strãină, si pretinde, cel putin la început, cã urmăreşte să scoatã ţara dintr-un impas social sau politic“.

Reţeta puciului este aceeaşi peste tot: puciştii invocă argumente similare pentru a-şi justifica pornirile antidemocratice – un vid de putere îngrijorător, tendinţele autoritare ale preşedintelui, criza politică stârnită ad-hoc, ambiţia nemăsurată a preşedintelui etc.

Conform acestei analize, România (neidentificată în text) se plaseazã perfect în contextul sud-american: "In majoritatea cazurilor, rolul Parlamentului e decisiv si se invocă Constituţia, dupã o lectură literalã, pentru a fabrica o legitimitate.“

Intr-adevãr, "neopuciul“ care a avut loc acum o lunã în Paraguay s-a desfãsurat exact ca cel actual din România, până la ultimul detaliu: pe 21si 22 iunie, parlamentul paraguayan s-a reunit, iar deputatii principalului partid de opoziţie, unii dintre ei sub anchetă judiciară, deţinând majoritatea, au anunţat destituirea preşedintelui Fernando Lugo, comentează Europa Liberă.

Preşedintele demis, al cărui mandat ar fi expirat peste un an, a avut la dispoziţie o singură zi pentru a-şi pregăti apărarea în faţa Parlamentului. Întreaga regiune a calificat fără echivoc ceea ce s-a întâmplat la Ascuncion drept lovitură de stat, dar puciştii, care controlează acum presa, denunţă o campanie de denigrare orchestrată din exterior.

Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/reteta-neopucismului-lovitura-de-stat-parlamentara-imprumutata-de-romania-din-america-de-993.html

Eu, Bobby Bil - cetăţean al României, cu drep de vot, recunosc ca preşedinte al ţării, pe Domnul Traian Băsescu, ales în mod democratic.

Nu recunosc ca preşedinte al acestei ţări pe individul cu titulatura de "preşedinte interimar", pentru că nu l-a ales nimeni.

By B:)
Imagine preluată.

Clasa politică

Deşi nu aveam o părere prea bună despre clasa noastră politică, zilele acestea, odată cu suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, mi s-a scârbit şi îngreţoşat cugetul numai la auzul numelui acesteia. Am urmărit în direct întâlnirile „distinşilor” parlamentari şi senatori, unde au făcut tot posibilul pentru ruinarea totală a ţării. Am văzut o adunătură cu mintea ca de grădiniţă, grupa mică, unde fiecare vorbea, nimeni nu asculta, toţi erau deştepţi, unii rânjeau pe sub mustăţi  şi se agitau ca nişte copii ce se joacă în spatele blocului.

M-aş fi aşteptat să văd o clasă politică matură, cu interes faţă de ţară, cu simţul răspunderii faţă de cei ce i-au trimis să-i reprezinte. Şoc!!! S-a văzut cum interesele îi conduc, cum îşi plătesc poliţe pe spatele poporului şi cum cheltuie 20 mil Euro doar pentru orgoliul personal al unor mafioţi imbecili  care caută puterea mai ceva ca bondarul mierea.

S-a văzut o adunătură de hoţi care strigau hoţii, o şleahtă cu studii superioare, multe dintre ele plagiate, dar fără a se vedea în gândire atâta şcoală cu cât se laudă, s-au văzut oameni „iluştri” care, în timpul mandatului au făcut câte 1-2 facultăţi şi 2-3 mastere, mai mult decât au în total în toată familia. S-a văzut cum cretinismul conduce, cum un Copy-Paste cu ochelari face ce vrea, cum se minte cu neruşinare, şi nu în ultimul rând, cum se aduce o ţară la sapă de lemn.

Un exemplu demn de urmat !!!!

By BJ

Imagine preluată.

Sunt un om apolitic, nu-mi place politica şi nimic din ce se întâmplă pe scena politică actuală. Consider politica şi o compar cu o persoană de speţă joasă, imorală, cu moravuri uşoare, fără frică de tot ce este sfânt, parvenită, cu interese ascunse.

Am observat zilele acestea un caz mediatizat în exces cu o regizare de prost gust, actori de doi lei şi cu o ecranizare penibilă. Un caz în care legea subterană conduce, face toate jocurile, iar când este învinsă vrea să ia ochii fraierilor cu un gest, fabricat zic eu, de sinucidere, aproape în direct că doar numai aşa are farmec. Toată justiţia şi-a dat în petec cu acest caz când a dat vreo 2 ani cu executare unui baron îmbogăţit peste noapte din afaceri ilicite, abuz de putere, trafic de influenţă, mătuşi bogate ce trăiau de azi pe mâine, dar toate acestea după vreo 8 ani de tărăgănări şi amânări ale proceselor în speranţa de a da „la fund” dosarul şi de a se uita toată afacerea. Culmea ironiei, în ţară pentru un om normal care a furat te miri ce, în mai puţin de câteva luni e deja la datorie pe arest, de la 5 ani în sus, minim, iar aici, pentru escrocherii de milioane de euro, după ani mulţi de proces, se ajunge la o sentinţă penibilă, 2 ani, din care cu siguranţă ar fi executat vreo 8 luni, apoi pentru buna purtare ar fi ieşit afară. Punctul pe „i” a fost pus de acest teatru ieftin, materializat printr-o încercare de sinucidere, ce, cu toată mediatizarea va duce spre zero zile de închisoare. Dacă tot se vroia o sinucidere se putea încerca capul ca şi ţintă, măcar o ţintă sigură.

Al doilea caz, cu o sentinţă de un an de închisoare cu executare  pentru șantaj. Parcă suntem în desene animate, unde se fac glume. Un an pentru şantaj, la un aşa nivel şi la aşa sume de bani. Dacă ne uităm printre oamenii normali şi la șentinţele lor, pentru şantaj se iau vreo câţiva ani buni, dar pentru ei se dă doar un an, bineînţeles cu posibilitatea de a ieşi pentru bună purtare. Singura diferenţă între acest caz şi cel prezentat mai sus este acceptarea pedepsei a acestuia din urmă, un gest care nu poate spăla cu nimic toate matapazlâcurile făcute.

Deci să înţeleg că sunt „ei”, şmecherii, şi „noi” fraierii, care suntem duşi cu preşul, furaţi pe faţă, luaţi de proşti în direct, tăntălăi prin natura noastră...

By BJ

Imagine preluată.

Clipa

Clipa, acel moment ce poate zbura ca şi când nu a fost, sau poate dura o veşnicie. O clipă poate transforma totul în ruine, sau poate clădi o relaţie veşnică, totul depinzând de o clipă, de o relativă clipă. Ajungem uneori, ca să depindem în totalitate de clipă şi de soarta ce ne-o hărăzeşte aceasta. Cam nedrept să depindem în aşa măsură de o clipită ce trece pe nesimţite, ca o străfulgerare, ca mai apoi să te întrebi de a fost aievea sau ai visat.

Mă gândesc cel mai mult la astfel de momente, în care totul se năruie, se duce în jos şi te întrebi cum a fost posibil ca ani de investiţii să se ducă la spate şi să fie uitaţi în cel mai scurt timp. Uneori mă tem de asemenea lucru, ma apasă şi mă face să fiu nervos. O clipă, doar una de neveghere, ca apoi să îţi pară rău o viaţă întreagă.

ByJ

Imagine preluată.