Ca în fiecare an, mulţi ţin post, se arată prea cuvioşi, au o faţă pioasă, merg la liturghie, se spovedesc şi normal urmează marea şi sfânta împingere pentru o cană de apă sfinţită sau pentru o crenguţă de salcie sfinţită. Săracii români cum se mint singuri că este primit tot ce fac şi la urmă dau cu bâta în baltă, tipic românesc. Dacă încerci să le arăţi realitatea, din greşeală poate, eşti luat repede la rost că eşti ateu, fiind apostrofat cu „blândeţea” caracteristică unui bun creştin, ce ţine toate posturile dar şi toate chefurile lui salam; ce ţine toate sărbătorile, dar este la curent şi cu toate sudălmile posibile pe care le foloseşte, fără frică, de cel în a cui nume ţin postul.
Şi până la urmă ce înseamnă post pentru lelea Maria?! Însemnă lipsa anumitor alimente, dar cu poftirea lor constantă, o rugăciune fugitivă dimineaţa iar seara, de cele mai multe ori, e uitată. În rest, viaţa merge înainte: cafeluţa de dimineaţă cu vecina, luatul satului la bârfă, fiecare, pe rând trece prin casa şi gura ei, minte, înjură şi etc....
Fraţilor ăsta nu e post.... post nu înseamnă neapărat să te abţii de la mâncare şi să gândeşti rău sau să te împingi ca necivilizatul pentru o creangă sau pentru o sarmală dată moca, ci înseamnă curăţie şi puritate sufletească, gânduri bune, vorbe civilizate şi credinţă în Dumnezeu, nu în nişte oase lipsite de mobilitatea proprie.
Nu fiţi români cu totul.........
By BJ
Imagine preluată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu