Rămas bun „Mociu”

Acum, în clipa despărţirii, nu pot spune decât că ne vei lipsi şi nimic şi nimeni nu va putea să umple golul imens lăsat de tine.

Din periplul cunoştinţei noastre scurte, din momentele petrecute împreună, chiar dacă la însumare ar ieşi puţine, să ştii că ai fost apreciat şi admirat de mine.

Mă tot întrebam unde poţi ascunde atâta dragoste necondiţionată, de unde aveai un aşa calm şi o linişte în tine, de ce puteai da ajutor oricând şi-n orice situaţie fără a te plânge de inexistenţa remuneraţiei pentru serviciile prestate. Unde puteai găsi atât lipici pentru cei din jur, cum te puteai face atât de plăcut la vedere şi vorbă; cât spirit de prietenie sălăşluia în tine...

Aveai un zâmbet aparte, chiar şi atunci când te-am văzut pentru ultima dată, pe patul de spital, zâmbetul şi optimismul tău nu te părăsise nici acolo.

Acum, când scriu aceste cuvinte, plin de durere, nu-ţi pot spune „Adio” ci doar un  „Rămas bun!!!”.

By BJ

Imagine preluată.