Introspecţie

Îmi place să analizez oamenii, tot ce mă înconjoară, tot ce mişcă şi am constatat că am uitat cel mai important lucru, acela de a mă analiza pe mine însumi. Ochii mi-au fost deschişi de unele cuvinte adresate de o persoană apropiată, care, poate la prima vedere nu au fost chiar pe placul meu, dar acum când stau bine şi mă gândesc la ele, consider că sunt adevărate şi trebuie să iau măsuri şi să-mi dau sfaturi şi mie, nu doar altora prin intermediul scrierilor mele. Acela a fost punctul de plecare spre o analiză personală a tuturor gândurilor mele, a comportărilor şi a raportului fapte-vorbe. Datorită acestui lucru am recitit unele postări de-ale mele şi am constatat că scriu destul de binişor, dar am un cusur. Ştiu să spun că trebuie să facem ceva, asta cam este ideea moralizatoare, dar eu sunt primul care uit lucrul acesta, şi rămân doar cu spusul. Rămân doar cu impresia ce o creez altora despre mine care, venind în contact cu scrierile mele, cred că eu deja împlinesc acele lucruri şi din acest motiv pot spune şi altora, dar vreau să spun că nu este aşa. Cu toate că de fiecare dată eu trebuia să le fi trăit sau măcar să fi fost primul în aplicarea lor, de cele mai multe ori, spre ruşinea mea o spun că au rămas doar vorbe spuse, aşternute pe un blog, şi cam atât.

Am ştiut să vorbesc despre educaţia copiilor, despre rebeliune, vorbire şi modul de adresare, bun simţ, moralitate, dar oare câte se regăsesc în mine?! Oare nu sunt un om fals ca şi cei pe care-i critic în scrierile mele?! Oare nu sunt egalul lor doar că nu mă văd şi până acum  nu a avut cine să-mi deschidă ochii?! Oare chiar toţi se trezesc vorbind ca şi mine, constatând apoi că au vorbit doar de fantasme deşirate în şir indian pe un fir de blog?!

Ce-i de făcut?!

Am căutat şi soluţia; cu toate că pare simplă de aplicat la alţii, când e s-o aplici la propria persoană e cam încurcat şi greu. Încerci să o aplici cu blândeţe, dar aşa nu are efect, ori aplici ori nu, din două una. Deci nu rămâne altceva de făcut decât de aplicat soluţia. Care soluţie?! Aceea complicată?! Acea soluţie care te obligă la trăirea scrierilor, ele să fie sincere, din inimă, din suflet după cum trebuie, să vină din sinceritate, să fie deja aplicate în viaţa autorului, sau să fie primul în domeniul aplicării?!?!?!? DA!!! acea soluţie care, în fond, trebuie să aducă o schimbare....

By BJ

Imagine preluată.