Ce semeni aceea culegi!

Da! Cu siguranţă aşa este. Dacă vei pune în pământ grâu, toamna tot grâu vei secera, dacă pui porumb, 99,9% tot porumb vei recolta.

Dar când este vorba despre oameni, cum stă treaba?! Îi putem oare considera un ogor bun de semănat?! Şi dacă da, oare care să fie seminţele?! Cum ar fi să considerăm că vorbele noastre ar fi seminţele ce zi de zi le semănăn în relaţiile noastre cu cei din jur?! Zi de zi ne folosim de vorbe, sintagme prin care ne facem plăcuţi sau antipatici, ne facem prieteni sau duşmani. Să considerăm că semănăm o vorbă bună, plină de dragoste, calmă, oare feedback-ul nu va fi pe măsură?! La fel de calm, frumos, spus cu totală afecţiune şi consideraţie. Dacă prin vorbele tale jigneşti pe cineva, te răsteşti la el să nu te aştepţi să primeşti înapoi vorbe de apreciere sau vorbe dulci. Dacă semeni vânt este cu neputinţă să nu aduni furtună.

Aceste seminţe, vorbele noastre, le mai putem asemăna cu penele ce intră în alcătuirea unei perne, şi care, odată eliberate nu vor mai putea fi strânse niciodată, fiind duse de vânt încolo şi încoace, la mari depărtări. Aşa este şi cu vorbele, cât de uşor le dăm drumul şi apoi cât de mult suferim de multe ori când nu le mai putem lua înapoi. Sau ale noastre vorbe mai pot fi asemănate cu apa vărsată dintr-un pahar. Odată vărsată nu avem ce să mai facem pentru a o aduna înapoi în pahar, şi atunci  degeaba păreri de rău şi tristeţe.

Nu e mai bine să gândeşti de trei ori înainte să vorbeşti o dată?! Ieşi mai câştigat!!!

By BJ

Imagine preluată.