"Cine nu are un bătrân să-şi cumpere." Cât adevăr!!! Este realitatea crudă. Nouă, tinerilor ne place atât de mult să fim „deştepţi”, atotcunoscători, îngâmfaţi şi surzi. Surzi când vine vorba de a asculta un sfat, inerţi când e de pus în aplicare sfatul, guralivi şi gratuiţi când oferim sfaturi. Le oferim cu atâta uşurinţă, gratuit, dăm şi rezolvări în probleme cu care nu ne-am confruntat niciodată. Suntem tari!!! Aşa arătăm că avem coloană vertebrală, că suntem independenţi, dar.....

Acest dar, ca şi interjecţie, e mai puternic şi cu o amprentă vizibilă asupra noastră.Tristă generaţie suntem, care în majoritatea cazurilor respectul, bunul simţ, onoarea au dispărut cu desăvârşire. Sunt relicve ruginite, puse într-o debara uitată de vreme şi timp. Uităm că bătrânul ce ne oferă un sfat, ni-l dă din propria experienţă, din timpul trecut peste capul lui, experienţă dobândită cu agoniseala perilor albi. Cu toate că, ei, bătrânii nu se pricep aşa bine ca tine la tehnologia modernă, nu ştiu ce înseamă 3D, 3G, bluetooth, dar au o experienţă de viaţă acumulată în ani de greutăţi şi probleme. În zilele noastre e mai uşor să-ţi câştigi respectul. E de-ajuns să deţii mulţi cai sub capotă, telefonul să facă orice (de la photo la mâncare), leptopul să aibă de la 500 GB în sus, hainele să fie neapărat înzestrate cu virgule sau pume, şi gata, ai respectul dorit. Halal respect! În cazul acesta sunt respectate lucrurile din posesie şi nu omul ca atare. Nu vreau aşa respect. Nu vreau să mă alătur unui asemenea respect josnic şi îndoielnic.

În vremurile lor (a celor mai în vârstă) respectul se câştiga prin onoare, cinste, cuvânt. Altă treabă!!! Alte valori. Valori demne de posedat. Dacă un bătrân îţi dă un sfat, fie şi demodat, fără relevanţă la timpurile actuale, acceptă-l cu blândeţe, cu un zâmbet sincer şi-o strângere fermă de mână. Fă să fie bine în relaţiile cu ei. Să nu faci în aşa fel încât să doreşti un sfat şi să nu ai de la cine primi.

Dacă ai un bătrân preţuieşte-l şi dă-i cinstea cuvenită!!!

By BJ