...

Majoritatea ziarelor de astazi au ca si titlu principal: „Credinta dovedita in genunchi”. Oare asa sa fie? Asta denota credinta noastra? Doar cateva ture de biserica executate in genunchi? In cazul acesta toti dintre noi posedam sau suntem posedati de o credinta imensa, o credinta de nestramutat. Ma cam indoiesc de lucrul acesta. Credinta adevarata nu se demonstreaza in genunchi, cred eu. Oricine poate face o tura pe an in genunchi ca apoi sa faca ce ii doreste inima. Oare nu ar fi mai de apreciat o credinta morala, in care morala crestina si cea etica sa domneasca? O credinta in care injuraturile adresate divinitatii sa nu existe? O credinta in care ziua de sarbatoare sa nu fie sarbatorita la bar, terminandu-se cu cate o slujba in noapte efectuata de fiecare om ajuns acasa in anumite stari euforice?! Daca ii vezi dimineata in genunchi sigur te gandesti ca e cel mai credincios om din zona, si daca-l vezi dupa amiaza pe terasa crezi din toata inima ca pentru asta a fost nascut: sa fie la vorba ca un birjar, sa citeasca toate etichetele de pe sticle dupa ce le-a golit, cand ajunge acasa, in timp ce sparge totul sa tina slujba de vecernie in locul parintelui. Frumoasa credinta mai au unii, nu majoritatea.

Cred din toata inima mea si sunt convins cand spun ca Lui Dumnezeu nu-I place

o asemenea credinta bazata pe autoflagerare si pe mers in genunchi. Cred ca Lui ii este pe plac o inima sincera in ceea ce priveste credinta in El, o inima si minte in care El sa domneasca cu adevarat, nu paharul si alte lucruri.

Asa ca haidem sa fim cu adevarat credinciosi singurului Dumnezeu care merita si sa lasam alte traditii si dogme care nu ne fac decat sa parem niste mascarici.