Ce este viata?

Ce este viata si cine suntem noi ca sa renuntam la ea?

Cine ne credem noi de ne permitem sa renuntam la viata?

Dupa ultimele evenimente petrecute, dupa ultimele vesti fulgeratoarea auzite pe toate canalele media, stau si ma gandesc la cat de trecatori suntem, ce fiinte slabe putem fi, cat de slabi psihic sunt unii dintre semenii nostri. Pot spune ca suntem oameni si atat. Oameni mari si atat, oameni mari cu mintea neajuns de coapta.

Stau si ma gandesc la tragica trecere in nefiinta a celei ce a fost una dintre primele vedete ale muzicii romanesti din anii 90’. Nu sunt eu in masura sa fac afirmatii la cele intamplate, dar referitor la acest lucru imi permit sa am si eu putine ganduri de trecut pe hartie.

In primul rand cred ca viata este un dar, un cadou de care beneficiem fara sa ne coste ceva. Si din respect pentru cel ce ne ofera un cadou nu cred ca este frumos sa renuntam la el. Asa si cu viata noastra care este un cadou nu cred ca este nimerit de a renunta la el. Este valabil pentru oricine, din orice clasa sociala, pregatire sau rang. Ca si vorba aceea batraneasca „Calul de dat nu se cauta la dinti!”. Avem o viata, pe care trebuie sa o traim, sa o respectam, sa ne bucuram de ea, sa lasam in urma noastra numai bucurie, fericire, vorbe bune spuse din inima.

In al doilea rand, nu banii, faima, cinstea iti aduc o viata fericita. Nu aceste lucruri mari, nu lumina reflectoarelor. Acestea iti pot aduce doar bani si recunoastere, si doar atat. Fericirea iti este data de un camin fericit, de dragoste in familie, de o familie unita si de o sumedenie de lucruri marunte, pe care toti dintre noi le avem la indemana: o floare oferita, un zambet, o imbratisare, o dimineata petrecuta cu un prieten la un ceai, sau o ora de tenis de masa. Cred cu tarie ca aceste lucruri ne pot aduce fericirea, aceste lucruri mici in ochii unora, neinsemnate in ochii multora, pretuite si valoroase in ochii a foarte putini dintre noi.

In al treilea rand nu cred ca este corect fata de familie si fata de prieteni sa le oferi un asa „cadou”. Nu este corect fata de cei ce cred in tine, fata de cei care te-au apreciat, ti-au oferit incredere, te-au considerat parte integranta din familie sau din gasca de prieteni.

Trist.....Mai ales pentru cei ce vor suferi vesnic, neavand sansa de a avea vreun cuvant de spus.