COPACUL FERICIRII
Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!
Toti cand isi fac un CV scriu despre ei asa de cosmetizat, asa de imbracat in roz, de multe ori neavand relevanta, dar scriu pentru ca da bine. Azi imi voi scrie si eu CV-ul, dar nu unul conventional caci nu prea imi plac stas-urile, voi scrie despre mine, imi voi face o descriere putin diferita fata de ce sunteti voi obisnuiti. Vreau azi sa ma prezint asa cum nu ma cunoasteti sau cum nu o sa ma cunoasteti niciodata, nu vreau sa prezint partea mea cea buna ce iese la iveala cand ma intalniti, ci azi vreau sa ma prezint asa cum sunt eu cand sunt singur, cand nu ma vede nimeni, asa cum nu ma veti cunoaste poate niciodata. Ceea ce este pozitiv o sa puteti adauga voi ca si comentarii. Acelea sunt adevaratele calitati ale mele: acelea pe care le-ati observat voi din comportamentul meu, din vorbele si faptele mele. Azi ma voi prezenta asa cum ma vad doar eu.
Sunt tanar dar inca de mic copil “cineva” m-a vrut mort cu orice chip. Ar fi avut o satisfactie enorma sa fiu la 2 metri sub glia stramoseasca, dar sincer sa fiu, inca nu stiu de ce. Am tot analizat viata mea si nu am gasit nici un raspuns demn de luat in seama. Prima data era sa mor la varsa de 7 luni, dupa mai multe complicatii si saptamani de stat in spital, dar nu m-am conformat planului. Am avut viata de Sus si am trait. Mai apoi pe la varsta de 7 ani am ajuns la spital la Iasi in coma, nu stiu ce grad, dar nu se mai putea vorbi cu mine, incepusem sa nu mai fiu constient de nimic din jur si dormeam non stop. Am ajuns cu sanse de viata de 1 la 1000. Viata mea depindea de niste flacoane de ser care nu erau disponibile pentru oamenii de rand ca si noi, niste flacoane care nu au mai aparut dar eu prin bunavointa Celui de Sus am avut viata. Apoi am mai trecut de cateva ori aproape de moarte si de fiecare data parca m-am incapatanat sa nu mor. Se spune ca cei buni si puri mor de tineri, ceea ce rezulta ca eu nu sunt asa de nu am murit inca.
Trecand peste toate astea pot spune ca sunt un miracol, si ma consider de multe ori un miracol. Viata insasi este un miracol.
Cat despre mine trebuie sa spun ca sunt persoana dificila, uneori greu de multumit. Nu mananc orice. Ma atasez foarte repede de persoane, tin foarte mult la ele si de aceea am suferit mult si inca voi suferi din cauza “prietenilor”. Sunt destul de inchis in mine, nu spun la nimeni problemele mele, ma consum pentru ele, le macin si de foarte multe ori nu ajung la nici un rezultat decat la dureri de stomac si ficat. Cel mai bine cand sunt suparat ma cunoaste mama, doar dupa vorba. Daca in public sau intre prieteni pot afisa un zambet fals si asa sa fac fata, in fata ei nu pot zice nimic, decat adevarul. Sunt mamos, sunt foarte atasat de mama, ceea ce consider ca este un lucru bun dupa cum se spune “cum isi iubeste un baiat mama asa isi va iubi si sotia”. Imi place obscuritatea, imi place sa fiu in umbra, sa conduc din umbra si niciodata sa nu fiu in bataia reflectoarelor. Imi place ca sa fiu omul din spatele scenei, prezenta mea sa nu fie observata, si nici prea mult amintita. De multe ori prefer si imi place singuratatea. Cand aveam timp si eram acasa, ma refugiam pe balcon si stateam in fotoliu cu o carte in mana. Nu ma dezlipeam de ea pana nu o terminam. Azi imi lipsesc acele momente, lipsite de griji, probleme, eram doar eu si cartile mele, nu iesem din casa cu zilele ca sa termin o carte inceputa. Imi place ca ceea ce fac sa nu stie prea multa lume, nu vreau sa ies in evidenta cu nimic, nu vreau ca multe persoane sa imi stie drumurile. Nu-mi plac intrebarile de genul “unde esti, ce faci acolo, de ce esti acolo”. Le detest, ca si oamenii care mi le adreseaza. Nu- mi plac oamenii care rad prea tare si stand in prezenta lor trebuie sa tipi ca sa te auzi si tu dintre ei. Nu-mi plac ingamfatii si arogantii, care te privesc de sus, si care cred ca iti fac un serviciu stand de vorba cu tine. Imi plac oamenii simpli, oamenii educati, manierati cu care poti purta un dialog civilizat. Nu-mi plac oamenii care, pentru a te ajuta cu ceva trebuie sa te rogi de ei. Sunt o persoana pragmatica si de actiune de aceea imi plac oamenii hotarati care stiu ce vor, oamenii punctuali si de cuvant. Nu-mi plac oamenii ce spun minciuni, si nici cei care vorbesc de rau pe altii in prezenta mea din cauza ca de cele mai multe ori ma gandesc ca si eu voi ajunge in pielea celui barfit. Nu-mi plac invidiosii si cei care tot timpul copie. Nu-mi plac unghiile lungi si rosii la fete. Nu-mi place cand sufar mai ales din cauza unei persoane pe care o iubesc sau am iubit-o.
Imi place sa fiu original in tot ce fac, sa nu copii pe nimeni. Imi plac oamenii cu open mind. Imi place sa fiu diferit, sa am ceva special, simplu dar genial. Imi plac oamenii cu initiative, oamenii de actiune, oamenii carora nu le este frica de munca. Nu-mi plac maimutoii care daca mama cu tata le-au dat o masina sunt mari smecheri, si cei care sunt tari si mari ca tata e cineva in oras. Ii detest si pentru mine nu fac nici 2 bani.
Imi place frigul, nu suport caldurile mari, nu-mi place canicula si nici apa adanca, deaceaa nu stiu sa inot, inca. Imi place sa calc pe asfalt sau pe ceva sigur. Imi este frica de inaltime cu toate ca as vrea sa sar cu parasuta sau sa fac sarituri cu coarda elastica. Mi-ar placea sa fac turul lumii cu rulota, sau sa calatoresc asa hai hui fara sa port grija zilei de maine. Imi place sa fiu independent, sa fac alegeri si nu prea imi place sa trag ponoasele dupa ele. Cand se poate fug de responsabilitate, cu toate ca imi asum multe responsabilitati. Nu imi place monotonia. Imi place diversitatea, spotaneitatea, scanteia care aprinde focul.
Imi place cifra 2. Imi plac perechile de cifre 11,22,33 etc. . Sunt obsedat de numere. Ma fascineaza cu toate ca nu mi-au placut la scoala si am fugit de ele cat am putut.
Fac o facultate si cred ca este o poarta spre cunoastere, spre schimbare a mentalitatii omului, si asa este, dar omul isi poate schimba mentalitatea si fara scoala. Scoala iti schimba gandirea prin prisma ca iesi in societate si intalnesti oameni educati si incerci sa te raportezi la nivelul lor de gandire de aceea iti schimbi gandirea.
Nu-mi plac oamenii care se poarta urat cu fetele, care nu stiu sa zica un te rog frumos sau un multumesc unui chelner. Nu-mi plac cei ce arunca pe geamul masinii gunoaiele si cei care parcheaza aiurea in parcari, cei ce ocupa 2 locuri de parcare. Nu-mi prea plac femeile la volan, nu-mi plac carutele pe drumuri; le-as confisca. Nu-mi plac Daciile tunate, sau cei ce asculta manele la maxim in masina si merg cu geamurile deschise cu mana pe geam si cu lantul de „haur” la gat.
Sunt coleric cu tenta flegmatica. Curios caracter. Imi place sa zambesc chiar daca inima imi este zdrobita. Nu-mi place sa dau satisfactie dusmanilor, nu-mi place sa ma plang. De multe ori ascult problemele altora cu toate ca sunt satul de ale mele. Nu-mi place sa fiu roata de rezerva pentru nimeni. Nu-mi place sa fiu luat de prost sau considerat prost. Nu-mi plac infidelitatile. Nu-mi plac cei cu scopuri ascunse si cand te intreaba ceva trebuie sa fii atent unde bate el cu intrebarea. Nu-mi plac cei care il inalta in slavi pe sefu. Nu-mi plac sifonistii.
Mi-ar placea sa am un editorial la o revista si sa am libertatea sa scriu despre ce vreau eu.
Imi place sa rad, sa intretin atmosfera si inca nu stiu daca e de bine sau de rau.
Cand cineva imi intra in inima greu il scot sau poate niciodata. Tot timpul ma gandesc sa nu deranjez pe altii.
Cred ca este mult de spus despre mine si astea sunt doar cele negative.
Daca totusi ai citit tot ce este mai sus si ai completari negative sau pozitive astept cu drag completarile. Ceea am scris este scris subiectiv si poate am omis ceva, dar nu din rea credinta.
Acesta este CV ul meu, nu unul in care sa ma laud cat sunt de bun si tare, ci unul in care sa fiu eu cu adevarat, ducem lipsa de oameni care sa fie ei cu adevarat.
.
Ce este viata si cine suntem noi ca sa renuntam la ea?
Cine ne credem noi de ne permitem sa renuntam la viata?
Dupa ultimele evenimente petrecute, dupa ultimele vesti fulgeratoarea auzite pe toate canalele media, stau si ma gandesc la cat de trecatori suntem, ce fiinte slabe putem fi, cat de slabi psihic sunt unii dintre semenii nostri. Pot spune ca suntem oameni si atat. Oameni mari si atat, oameni mari cu mintea neajuns de coapta.
Stau si ma gandesc la tragica trecere in nefiinta a celei ce a fost una dintre primele vedete ale muzicii romanesti din anii 90’. Nu sunt eu in masura sa fac afirmatii la cele intamplate, dar referitor la acest lucru imi permit sa am si eu putine ganduri de trecut pe hartie.
In primul rand cred ca viata este un dar, un cadou de care beneficiem fara sa ne coste ceva. Si din respect pentru cel ce ne ofera un cadou nu cred ca este frumos sa renuntam la el. Asa si cu viata noastra care este un cadou nu cred ca este nimerit de a renunta la el. Este valabil pentru oricine, din orice clasa sociala, pregatire sau rang. Ca si vorba aceea batraneasca „Calul de dat nu se cauta la dinti!”. Avem o viata, pe care trebuie sa o traim, sa o respectam, sa ne bucuram de ea, sa lasam in urma noastra numai bucurie, fericire, vorbe bune spuse din inima.
In al doilea rand, nu banii, faima, cinstea iti aduc o viata fericita. Nu aceste lucruri mari, nu lumina reflectoarelor. Acestea iti pot aduce doar bani si recunoastere, si doar atat. Fericirea iti este data de un camin fericit, de dragoste in familie, de o familie unita si de o sumedenie de lucruri marunte, pe care toti dintre noi le avem la indemana: o floare oferita, un zambet, o imbratisare, o dimineata petrecuta cu un prieten la un ceai, sau o ora de tenis de masa. Cred cu tarie ca aceste lucruri ne pot aduce fericirea, aceste lucruri mici in ochii unora, neinsemnate in ochii multora, pretuite si valoroase in ochii a foarte putini dintre noi.
In al treilea rand nu cred ca este corect fata de familie si fata de prieteni sa le oferi un asa „cadou”. Nu este corect fata de cei ce cred in tine, fata de cei care te-au apreciat, ti-au oferit incredere, te-au considerat parte integranta din familie sau din gasca de prieteni.
Trist.....Mai ales pentru cei ce vor suferi vesnic, neavand sansa de a avea vreun cuvant de spus.
În perioada 28-30 Iunie 2010, în judeţul Suceava au fost afectate de inundaţii 68 de localităţi, fiind inundate 3.166 de case, dintre care 43 au fost distruse, iar 153 sunt în pericol de prăbuşire. În judeţulBotoşani deşi au fost afectate de inundaţii 14 localităţi,situaţia cea mai gravă este în oraşul Dorohoi, unde au fost inundate 880 de case, dintre care 150 au fost distruse, sau în pericol de prăbuşire.
Printre cei încercaţi sunt şimulţi creştini evanghelici. Numai în oraşul Dorohoi sunt 12 familii aparţinând Bisericii Creştine Baptiste, a căror case au fost puternic afectate sau complet distruse. Ştiind că Dumnezeu ne cheamă sa-i ajutăm pe cei ce sunt în nevoie, va prezentăm cîteva imagini cu urmările inundaţiei, o listă a familiilor încercate şi o evaluare estimativă a pagubelor provocate de inundaţii.
Imagini diverse de la inundatii
| Nr.crt | Familia | Nr.pers | Pagube (RON) |
| 1. | Amarandei Valerica | 3 | 20.000 |
| 2. | Badragan Olga | 1 | 5.000 |
| 3. | Balan Elena | 2 | 20.000 |
| 4. | Feraru Petrica | 13 | 10.000 |
| 5. | Hoancea Liviu | 7 | 10.000 |
| 6. | Mateianu Dumitru | 4 | 20.000 |
| 7. | Maxim Petru | 3 | 45.000 |
| 8. | Maraciuc Stefan | 3 | 50.000 |
| 9. | Popa Gheorghe | 11 | 15.000 |
| 10. | Romaniuc Gabriela | 4 | 15.000 |
| 11. | Tanasa Ciprian | 2 | 15.000 |
| 12. | Termen Remus | 6 | 30.000 + atelier |
| 13. | Zara Dumitru | 2 | 15.000 |
| 14. | Zara Dinu | 3 | 6.000 |
( Aceasta lista va fi actualizata cu noi persoane, imediat cum avem noi informatii.)
Bisericile care doresc să adopte una dintre aceste familii sau să trimita ajutoare umanitare, pot să comunice direct cu fratele Dan Lozneanu (casierul Bisericii Creştine Baptiste Dorohoi), tel. 0745-887754, iar bisericile care doresc să facă donaţii financiare, pot folosi Contul Comunităţii Creştine Baptiste Suceava, iar banii vor fi distribuiţi potrivit destinaţiei menţionate, sau acolo unde este cea mai mare nevoie.
