Ziua drapelului

Ziua de 26 iunie a fost proclamată, prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998,

Ziua Drapelului Naţional al României.

Destinul

Cu toţii dorim să cunoaştem destinul, de multe ori spunem că suntem conduşi de acesta şi nu de puţine ori ne lăsăm în mreaja lui.

Vrem cu ardoare, încă de la vârste fragede, să ni se facă de cunoscut destinul nostru în această lume, vrem să facem cunoştinţă cu el, să stăm şi să clarificăm cu el parcusul nostru pe această lume.

Dar ce ne facem când nu ne place destinul hărăzit?! Ce putem face atunci când nu vrem să ne acceptăm destinul şi parcă ne luptăm cu morile de vând împotriva lui?! Putem oare să stăm împotriva curentului şi să nu ne supunem lui?!

Dar înainte de toate nu ar fi mai corect să ne întrebăm dacă el există cu adevărat?!

Există destin?! 

By BJ

Imagine preluată.

Călătoria unui sfert de veac

Mi-a picat de curând pe mâna cartea tânărului autor Silviu Neagu, Călătoria unui sfert de veac.

O carte de bun simţ, chiar foarte bună pentru vârsta autorului (25-27 ani) care scoate în evidenţă România cu bune şi rele, folosindu-se pentru aceasta de pamflet. Un pamflet de bun gust, ce te face să nu-l mai laşi din mână până nu-l devorezi în întregime, un pamflet ce te face să zâmbeşti şi să dai din cap aprobator.

Două idei de-ale acestui tânăr scriitor mi s-au părut de excepţie, făcând să-mi sclipească ochii de plăcere.

Prima idee se referă aşa de real la divinitate..., citez: Oricât ne-ar plăcea istoria, Dumnezeu se conjugă la prezent. Cât adevăr, realism şi introspecţie naţională pentru a face o asemenea deducţie rafinată care, să prezinte atât de bine gândirea poporului român. Din ce în ce mai mult, noi ca şi naţiune, dorim să urmăm „marile” exemple şi să-l lăsăm pe Dumnezeu într-un manual de istorie, uitat, prăfuit şi nebăgat în seamă. Îl scoatem pe Dumnezeu din vieţile noastre, din şcoli, societate şi chiar din biserici, unde ne conduce un om, o dogmă, o tradiţie, toate fiind fără insuflarea divină. Dumnezeu se conjugă la prezent, în orice timp, în orice loc, în orice mediu...

A doua idee genială ce mi-a plăcut enorm se referă la acea ilustraţie în care studenţii sunt supuşi unui test practic. Au în faţă un pahar pe jumătate plin cu apă şi sunt rugaţi să explice ceea ce văd. După cum ştim răspunsurile au fost în două direcţii: fie că paharul este pe jumătate gol, fie că este pe jumătate plin. Aici intervine replica autorului care spune în felul următor: Indiferent ce parte vezi, dacă vezi numai una, ai probleme cu vederea. Ne-am obişnuit să vedem doar partea care ne convine şi ne avantajează. Vedem doar partea goală, plângându-ne că suntem dezavantajaţi şi că nu avem ce face cu partea plină, aceasta fiind prea nesemnificativă pentru a realiza un lucru bun. Totuși, părerea mea este că din puținul pe care-l vedem, se pot face lucruri mărețe!

Vă recomand cu căldură această carte pentru o după-amiază de lectură.

By BJ

Imagine preluată.

Am revenit după o absenţă considerabilă, provocată de anumite orgolii, menţinută de unele concepte, dar învinsă de prezent.

Am considerat că e mai bine să continui să scriu câte ceva, nu foarte des, ci doar în limita timpului disponibil, să scriu pentru suflet din sufletul meu. Scrisul, în sine, te poate ţine pe o anumită linie de plutire a minţii, te face mai atent la detalii, mai raţional, mai sociabil, iţi ţine mintea ocupată cu ceva pozitiv. Mi-am dat seama de toate acestea şi m-am reîntors la o activitate placută mie.

A trecut mai bine de un an de la ultima postare, şi totuşi atât de mult. Viaţa a mers mai departe, timpul nu a stat în loc, au avut loc multe schimbări în România, şi cel mai important, au avut loc schimbări majore şi benefice în ceea ce priveşte persoana mea.

Acum, la final, fiind în preajma alegerilor, nu pot spune decât fiecare să ne facem datoria de cetăţeni ai acestei ţări, fiecare să ne exercităm dreptul de vot şi să ne asumăm alegerile făcute fără a da vina pe ceilalţi.

Dumnezeu să binecuvinteze România.

By BJ

Imagine preluată.